tocmai m-am intors din oras: am fost intr-un loc din care n-am crezut ca exista pe aici (in tm), am baut limonada si am stat pe butuci in gradina cafenelei printre muscate si alte plante, si am simtit ca ma leaga ceva de oamenii din jur desi nu-i cunosc. dupa am mers intr-un loc pe care il frecventam si anu trecut, care s-a schimbat radical, e complet altul. in locul terasei dintre blocuri a rasarit o pensiune si o mega terasa sub acelasi nume cu cea veche, cu un meniu mai vast, dar cu aceleasi supe/ciorbe cu mirodenii si verdeturi. lumea e mai frumoasa cand ai cu cine povesti la un pahar de ceva sau la un bol cu ceva.

a fost asa de bine!