raftul nataliei

ma uit la filme pentru ca imi plac povestile. de cand ma stiu mi-au placut povestile, asa spun parintii mei si asa imi aduc si eu aminte. imi placea sa invat pe de rost povestile si sa le repet atunci cand cineva mi lea citea. dupa aceea am invatat sa le citesc singura. am putut sa imi aleg ce sa citesc, sa le povestesc, sa spun daca mi-au placut sau nu.
ma uit la filme pentru ca imi plac personajele. imi plac oamenii in general. imi place sa ma uit pe strada la oameni si sa ma gandesc ce se ascunde in spatele fiecaruia, ce povesti, ce viata duc. imi place sa ma uit la oameni in autobuz, in zone aglomerate, imi plac chipurile obosite, mirate, plictisite, fetele luminoase si cele grave, cele pe care nu le uiti. imi plac oamenii-personaje, puternice, cu defecte evidente si cu calitati evidente. imi plac oamenii care povestesc tare si cu entuziasm, care cred in povesti. imi plac oamenii care se asculta in timp ce povestesc. imi plac personajele secundare, care trec prin imagine si se fac remarcate, care au replici cu cuvinte putine, dar care te fac sa te uiti la fata lor, la mimica lor. imi plac personajele tari care socheaza, imi place bardem in no country for old men, imi place tucci in the lovely bones. imi plac personajele care te fac sa simti ceva.
ma uit la filme pentru ca imi place muzica de film. imi place sa caut obsesiv cate o piesa, imi place sa nu o gasesc si sa o caut in continuare. imi place cand o gasesc si o ascult obsesiv.
ma uit la filme pentru ca imi place sa ma uit la filme. imi place ca timpul trece si eu ma gandesc la povestea din film, la vietile personajelor, la optiunile lor. imi place sa pierd vremea uitandu-ma la filme. imi place sa treaca timpul in timp ce ma uit la povesti. si uneori cand aleg un film in fata unei carti este pentru ca imi lipsesc imaginile.

in ultima luna am cam ignorat internetul si alte activitati de networking, am avut sesiune! cam asta ar fi cea mai logica explicatie. am fost la cluj la nunta, ambele frumoase, m-am intalnit cu toti oameni cu care imi doresc sa locuiesc in acelasi oras, nu la 300 km distanta.
am senzatia ca se va schimba ceva, vorba aia stau si astept sa mi se intample ceva! marea mea tristete e ca nu ajung la bestfest anu asta, mi-e dor sa fiu fan, sa merg la concerte!!! llasa ca poti fi fan si pe iutub in fata ecranului- imi zic de fiecare data. poate la anu! si nici la sziget nu stiu daca reusesc sa ajung. pana una alta e bine si in timisoara, macar nu e prea cald ca in alti ani. sunt si aici cateva locuri in care imi face placere sa ies, dar despre asta am scris nu demult.
spre succese ca eseche am avut destule! ceea ce va urez si voua!

tocmai m-am intors din oras: am fost intr-un loc din care n-am crezut ca exista pe aici (in tm), am baut limonada si am stat pe butuci in gradina cafenelei printre muscate si alte plante, si am simtit ca ma leaga ceva de oamenii din jur desi nu-i cunosc. dupa am mers intr-un loc pe care il frecventam si anu trecut, care s-a schimbat radical, e complet altul. in locul terasei dintre blocuri a rasarit o pensiune si o mega terasa sub acelasi nume cu cea veche, cu un meniu mai vast, dar cu aceleasi supe/ciorbe cu mirodenii si verdeturi. lumea e mai frumoasa cand ai cu cine povesti la un pahar de ceva sau la un bol cu ceva.

a fost asa de bine!

anul asta nu vreau cadouri, vreau sa-mi indeplinesti o dorinta vreau sa locuiesc pe o strada undeva in apropierea unui magazin ca acesta, intr-un apartament cu doua camere (sau una mare), langa o bulangerie, si langa o cafenea si un marche, aproape de un metrou, da nu prea aproape, intr-o zona linistita care sa aiba un parc. vreau sa gasesc un rost in viata si un sens in ceea ce fac, sunt dispusa sa si invat franceza daca-i musai nevoie.

dupa cum se stie (sau nu) urmaresc cateva seriale la modu foarte consecvent (ba chiar de mai multi ani incoace). pe unele dintr-o inertie, ca le urmaresc de mai multi ani, si oricum n-am ceva mai bun de facut, pe altele de curand, pe unele impreuna cu concubinu (american dad si family guy). unul dintre ele ma termina cu nervi, nu prea inteleg, de aceea citesc chiar recenzii, vizionez episod de episod minim de doua ori, pentru o mai buna intelgere evident. nu stiu cum de a luat o dimensiune asa cosmica, dar joi de joi sunt aici, citesc si recitesc, fac rezumate si incerc sa meditez asupra fenomenului. de multe ori nici nu pot asculta muzica in timp ce citesc pentru ca nu ma pot concentra. consortu ma considera nebuna, ieri chiar l-am certat ca zappanea in timp ce citeam si nu ma puteam concentra.
daca stiti vreun grup care se aduna saptamanal sa discute despre dependente de seriale (adica Lost) va rog sa nu ezitati sa ma contactati pe mail!

zi de vara, nici prea calda nici prea racoroasa, pe veranda/ terasa, cu un teanc de reviste franceze de interior (maison ceva) si cu o limonada si o cafea cu gheata, asezata cat se poate de confortabil. in timp ce urmaresc imaginile planuiesc in gand urmatorul concediu undeva in sud si fredonez piesa aceasta.