Showing posts with label d' eco. Show all posts
Showing posts with label d' eco. Show all posts

eau de viata

uneori ma transform in Jean-Baptiste Grenouille, bantui strazile si adulmec izul existentei citadine. cel mai autentic miros se gaseste in autobuz, eau de bus (expresie preluata), eau de mic dejun combinat cu dinti nespalati, eau de nemancat diminieata, eau de azi-nu-ma-duc-la-doctor-asa-ca-nu-fac-dus-dimineata, eau de bluza-de-ieri-in-care-am-transpirat-putin...
cel mai mult imi place insa eau de cafea si eau de curat. viata e plina de mirosuri, cea mai mare parte de mirosuri neplacute, miros de probleme, responsabilitati, neimpliniri, ghinion. ca sa mai estompam din miros dam cu parfum, numai ca uneori mirosul nu se lasa acoperit!

cana fashion

radu zice ca sunt cafegioaica. si sunt. cafegoaica mare de tot. imi plac variatiunile pe tema. de cafea. am si o colectie mica de cani, dintre care unele pentru cafea, in special cana neagra de la roxi si cana cu pisica pictata de bazar de craciun de la viena primita de la jeni. nu pot sa beau cafea din orice cana. detin cani de cafea, de ceai, de chai, de suc, de facut budinca, de batut albus, de supa, decorativa de tinut chestii. sunt mare tipicara, si utilizez cana dupa menirea ei, nu voi bea cafea din cana de supa de ceapa niciodata. cred ca toti avem cumva vocatie de colectionari.

La cumparaturi

Saptamana asta marti m-am decis sa gatesc ceva bun si sanatos (desi partea cu sanatos e mereu discutabila, am pus unt, cascaval si sunca, in cantitati foarte mici cei drept). dupa ce cobor din rapidul autobuz 33, cei drept cumparasem deja una alta de la Bega, ma indrept cu pasi grabiti inspre improvizatia de piata de langa blocul meu, ca sa cumpar legume. am luat ciuperci, rosii, clementine si verdeturi, dupa care m-am indreptat cu pasi si mai repezi spre bloc. pe drumul meu dau peste doua adolescente extrem de nesimtite. dupa ce si-a savurat ciocolatica tricolor cu rom, una dintre ele azvirle ambalajul acestuia pe jos (nu ca ar fi fost mai de inteles daca o lasa tacticos sa cada pe jos!) in contextul in care in imediata apropiere se afla un cos de gunoi (nu exista oricum vreun context in care sa arunci ambalaje pe jos). la care eu, in modul cel mai ostentativ cu putinta, incarcata cum eram ridic hartia (din noroi), si o duc la cos, sub privirile dispretuitoare ale celor doua.
cu ocazia aceasta am ajuns la concluzia ca unii locuitori ai acestei tari se razbuna pe biata noastra planeta. se citeste o voluptate de a distruge pe fata celor care arunca gunoaie in alta parte decat in locurile amenajate pentru asa ceva, de parca ar fi un fel de refulare a vietii proaste pe care o duc, conform sintagmei "ia de aici" planeta idioata. nu trebuie sa devenim toti pseudoecologisti cabotini, dar macar un minim de bun simt ar trebui sa avem cu totii in noi, in primul rand in ceea ce priveste mediul inconjurator..