raftul nataliei

de multe ori ma confrunt cu lipsa de inspiratie. de multe ori n-am chef de nimic, n-am stare de nimic. in acele momente parca nimic nu ma poate scoate din starea asta. azi am emis un postulat: toti idioti te suna vinerea la telefon ca sa iti strice weekendu'!
cand stiu ca voi avea o zi mai obositoare incep de dimineata sa intru in actiune: ascult muzica tare la ipod, gen mando diao, babyshambles. cum s-ar zice apas pe butonu de activare, beau o cafea tare, si ma gandesc la activitatile pe care le voi intreprinde dupa orele de munca. asta ca sa am un scop in ziua respectiva. uneori tine figura, alteori nu!
mai nasol e cand sunt in pana de muzica buna. imi place sa ascult muzica si ma deprima cand ma invart in acelasi cerc de melodii, cand am aceleasi playlisturi. noroc cu jeni! am descoperit acum ceva trupa pe numele ei bebe. imi place piesa siempre me quedara. ma inspira! imi place mult sa primesc sugestii muzicale!!!
e rau sa nu ai lucruri care sa te inspire, carti, filme, muzici, oameni... oricum observ in jurul meu ca oamenii incep sa nu mai aiba senzatii, nu le mai place nimic, nu se mai entuziasmeaza. incep sa nu mai simta, nu-i mai inspira nimic...

powered by extremvit(vitamine) apa cu lamaie si supa chinezeasca la cana de plastic

cu totii avem (sau am avut) griji inca de copiii, a venit revolutia si parintii ne-au spus ca va fi mai bine, ca a murit he-who-must-not-be-named-ca-altfel-mama-sau-tata-vor-avea-probleme. au urmat anii 90, cu frustrarile post-revolutie, cu imaginea alimentarelor colorate si pline cu produse din vest, cu revistele "vestice" pline de jucarii si bunatati din care ne alegeam la modu idealist lucruri cu fratele meu.
nu am dus lipsa de nimic, insa aveam in suflet amaraciunea ca in tara mea nu se gaseste tot ce e in vest.
am fost un copil visator, iar acum sunt un adult (ce cuvant urat) si mai visator. visez la narnii, hogwarts-uri, puteri magice, poduri din terabithia, lumi paralele. la o magie ascunsa a lucrurilor. mi-a placut foarte mult ideea coexistentei lumii magice si lumii incuiate la j. k. rowling, si daca ar fi sa aleg versiunea mea preferata, asta ar fi. mi-ar placea maine sa descopar ca exista un minister al magiei.
proabil ca rutina ma aduce in pragul visarii si ma face sa sper ca exista si ceva spectaculos in viata mea, o aventura neobisnuita care sa ma scoata din cotidianul banal.
sunt fana a genului "film pentru copiii". ma uit cu drag la eroii copilariei copilului anului 2000, desi am senzatia ca nu acestia sunt eroii majoritatii copiilor, ci fotbalistii, luptatorii de wrestling si personajele de jocuri virtuale. vorba cantecului: noi in anul 2000 cand nu vom mai fi copii...

nu sunt un mare consumator de filme, dar uneori simpatizez cu cate unu'! duminica (ieri) am vizionat mult-asteptatul-laudatul-in-special-pentru-coloana-sonora-Juno. si m-a placut. subiectul e simplu, se gaseste de citit pe toate siturile de cinefili (pentru curiosii care inca nu l-au vazut sau nu vor sa-l vada!!). cel mai mult mi-a placut muzica, adica muzica fara film nu e mare lucru, e ok de ascultat la mp3, da nu are acelashi efect, in film insa era concluzia scenei derulate, "liezonul" catre scena urmatoare; mi-a placut cum era marcata trecerea anotimpurilor prin acel scris alb, si cum se auzea cand era sters; mi-a placut ca la faza cand plange juno, cam pe la mijlocul filmului, se auzea plansul ei si nu era nici o piesa; mi-a placut cadoul sub forma de tone de tic tac portocaliu (in ipostaza de singur viciu); mi-au placut personajele (cu exceptia mamei baiatului, care si ea nu era tare ne-simpatica); mi-a placut numele sorei vitrege.

mam decis azi dimineata pe la ora 7, in timp ca citeam una alta pe net, sa postez despre mine cate ceva.
in primul rand imi placea ideea de blog, imi place sa citesc bloguri, cam asta si fac in pauzele de munca, deci nu prea des. de fapt imi place ideea de jurnal, am si tinut multa vreme jurnal. de fiecare data mi se pare amuzant sa recitesc postari mai vechi, scrieri/ chestii mai vechi.
sunt un om obisnuit, cu varsta de serial (24), care in prezent traieste 5 zile la timisoara, 1 jumate la arad, si jumate de zi pe drum intre arad si timisoara (adica 3 drumuri pe saptamana). merg la servici (la o firma, nu la o banca draga Irys), merg acasa, incerc sa ma apuc serios si constant de sofat, da nu prea reusesc, pentru ca ma streseaza traficul. e un blog scris pe fuga, intre doua traduceri, si alte cele de facut. cum bine zicea stefana, desi am contraziso sunt o "atasata de lucruri". (ieri mi s-a fisurat cana primita de la jeni, cea cu pisica, din care beau cafea, motiv imens de tristete, iar acum o saptamana mi sa defectat iremediabil laptopul meu, si am simtit un imens gol in suflet, da trebui sal schimb, poate ii vand organele interne, sa stiu ca va trai mai departe sub alta forma).
imi place sa ascult muzica, in general genul indie, care nu prea stiu cum sal descriu, gen mando diao, the streets, the strokes, cam formatii care incep cu "the"; imi plac culorile galben si verde, imi plac cerceii, lili, norishor, cei veseli colorati, desi ma imbrac stil profesoara!! am dileme existentiale, gen exista viata de dupa, vor veni alienii in vizita, sami tund breton in continuare, oare am puteri magice. nu ofer raspunsuri, ridic intrebari.
sunt foarte des plictisita si plictisitoare, dar uneori sunt foarte amuzanta zic unii. am niste prieteni care imi sunt foarte dragi, care sunt majoritatea in alte orase. noroc cu stefana care e in timisoara!! numi place la timisoara tocmai pentru ca duc o viata ne/ anti sociala, adica stau si ies aproape numa cu consortu (cuvant de imprumut choco).
mai demult imi placea sa citesc, acuma trec printro perioada in care nu prea am chef, nu prea dau peste carti prea bune. imi plac filmele, ma duc des la film, desi imi scot seriale de pe net. thank god ca au reinceput!!
ma streseaza inceputurile, si ma adaptez greu la nou, deci nu sunt omul viitorului, imi place alga care inveleste sushiul, numi plac ardeii sub nici o forma sau culoare, am o problema cu anumite mirosuri, imi plac activitatile casnice, gen pus haine la spalat cu mult balsam de rufe, dar nu calc niciodata hainele, in schimb am o supertehnica de pus hainele la uscat ca sa arate casicumarfifostcalcate. incerc sa fiu cat mai eco, nu iau pungi de la supermarket, am o colectie de plase din material textil, de curand mi-am cumparat din cica prima alimentara bio din romania, iaurt bio, si un ir/ balsam de buze (na jeni ce cuvant folosesc!!) care e chiar simpatic.
sunt genu vecina de vizavi, care cu siguranta va fi o mare tanti candva, care isi saluta intotdeauna vecini si plateste cheltuielile la timp. va suna ciudat "tanti natalia" dar ce pot sa fac?!

PS: ms Horia ca ma citesti, te scot la cafea! dami un numar de telefon!

Carla Bruni avea la un moment dat un consort francez, filosof si cu par balai, pe nume Raphael. Lui ii erau dedicate majoritatea cantecelor scrise de ea. Acum s-a cuplat (potrivit unui tabloid francez) cu Nicolas Sarkozy. Astept cu interes piesele/albumele dedicate acestuia.