numai de bine in zilele cu socializare si gateli simple si bune
2 comentarii scris de natalia la 00:13a fost asa de bine!
exista anumite certitudini in viata:
-lumea se imparte in oameni carora le place untul de arahide si carora nu le place untul de arahide (cu extensiile aferente)
-majoritatea femeilor/fetelor/tantilor care se uita la un episod din prison break se vor uita si la un al doilea episod (desigur pentru a urmari actiunea serialului)
zicea prietena mea stefana de o emisiune pe travel living, pe care am inceput sa o caut, evident pentru ca era o emisiune culinara iar eu sunt un mare fan. am tot urmarit postul cu pricina ceva emisiuni cu unii care se tatueaza, altele cu renovari in stilu do it yourself, pana cand ieri la ora 13 dau peste anthony bourdain in sfarsit. evident ma indragostesc la prima vedere si de emisiune si de personaj. azi am urmarit emisiunea cu sfintenie, era despre argentina, o tara nerecomandata vegetarienilor. citesc despre el ca are un restaurant gen brasserie. atunci no reservations sa fie!
obsesia jamie oliver a trecut intrucat am constatat in repetate randuri ca retetele lui nu sunt abordabile de oameni normali. nu iese ca in poza si nici nu au un gust exceptional. cartile sale de bucate sunt insa foarte simpatice.
partea buna a lipsei de ocupatie in campul muncii este ca pot urmari diverse emisiune in timpul diminetii, pot sa mananc mic dejun (azi am avut cafea cu lapte si self made muffins cu cereale). cred ca trebuie intr-adevar sa savurez momentele astea pentru ca presimt ca nu vor tine prea mult.
(Beirut- Nantes) via versatile media
sunt un om ciudat:
B. daca nu ma adresez cuiva cu apelative politicoase in anumite situatii informale de exemplu, astept sa fiu "tutuita". in magazine, la cosmetica, si numai in cazul in care interlocutorul este de o varsta apropiata mie.
in general se intampla altfel decat la puctul A sau B.
totusi trebui mentionat ca sunt in general um om destul de calm, suport cu stoicism impertinentele si nesimtirea. rareori raspund la "rautacisme".
o singura data insa marturisesc ca mi-a sarit tandara/mustaru'/tensiunea. se facea ca intr-o seara eram la metro cu tata, la cumparaturi, evident. si se mai facea ca stateam la coada in spatele unora cu 4 carucioare plini, care mai cumparasera si niste electrocasnice pe langa. evident inarmati cu multa rabdare o intrebam pe domsoara de la casa cat mai dureaza. la care ea ii raspunde obraznic la tata: " da ce, n-ai timp sa stai, unde te grabesti?" moment in care o atac verbal, inainte ca tata sa zica ceva. ii explic distanta care ar trebui sa existe intre ea, angajata firmei, si tata clientul (regele firmei, cum zic nemtii) cel care plateste, ca ar trebui sa existe o distanta pe baza diferentei de varsta, si bineinteles un alt ton de adresare.
tata a fost surprins de viteza mea de reactie, dar si de faptul ca am certat-o oarecum pe domsoara de la casa. de atunci ne saluta de fiecare data cand trecem prin magazin. nu stiu daca intre timp a luat niste meditatii de politete?!
nota redactiei: daca uneori va uimeste tara in care traiti, daca vi se pare romania tara tuturor posibilitatilor, daca unii oamenii vi se par incredibil, daca nu ati auzit de jocul lapte gros, daca uneori va minunati cate compilatii de manele sunt pe piata, cititi acest post. mie mi-a placut foarte mult!!
Posts
