raftul nataliei

in ultima luna am cam ignorat internetul si alte activitati de networking, am avut sesiune! cam asta ar fi cea mai logica explicatie. am fost la cluj la nunta, ambele frumoase, m-am intalnit cu toti oameni cu care imi doresc sa locuiesc in acelasi oras, nu la 300 km distanta.
am senzatia ca se va schimba ceva, vorba aia stau si astept sa mi se intample ceva! marea mea tristete e ca nu ajung la bestfest anu asta, mi-e dor sa fiu fan, sa merg la concerte!!! llasa ca poti fi fan si pe iutub in fata ecranului- imi zic de fiecare data. poate la anu! si nici la sziget nu stiu daca reusesc sa ajung. pana una alta e bine si in timisoara, macar nu e prea cald ca in alti ani. sunt si aici cateva locuri in care imi face placere sa ies, dar despre asta am scris nu demult.
spre succese ca eseche am avut destule! ceea ce va urez si voua!

tocmai m-am intors din oras: am fost intr-un loc din care n-am crezut ca exista pe aici (in tm), am baut limonada si am stat pe butuci in gradina cafenelei printre muscate si alte plante, si am simtit ca ma leaga ceva de oamenii din jur desi nu-i cunosc. dupa am mers intr-un loc pe care il frecventam si anu trecut, care s-a schimbat radical, e complet altul. in locul terasei dintre blocuri a rasarit o pensiune si o mega terasa sub acelasi nume cu cea veche, cu un meniu mai vast, dar cu aceleasi supe/ciorbe cu mirodenii si verdeturi. lumea e mai frumoasa cand ai cu cine povesti la un pahar de ceva sau la un bol cu ceva.

a fost asa de bine!

anul asta nu vreau cadouri, vreau sa-mi indeplinesti o dorinta vreau sa locuiesc pe o strada undeva in apropierea unui magazin ca acesta, intr-un apartament cu doua camere (sau una mare), langa o bulangerie, si langa o cafenea si un marche, aproape de un metrou, da nu prea aproape, intr-o zona linistita care sa aiba un parc. vreau sa gasesc un rost in viata si un sens in ceea ce fac, sunt dispusa sa si invat franceza daca-i musai nevoie.

dupa cum se stie (sau nu) urmaresc cateva seriale la modu foarte consecvent (ba chiar de mai multi ani incoace). pe unele dintr-o inertie, ca le urmaresc de mai multi ani, si oricum n-am ceva mai bun de facut, pe altele de curand, pe unele impreuna cu concubinu (american dad si family guy). unul dintre ele ma termina cu nervi, nu prea inteleg, de aceea citesc chiar recenzii, vizionez episod de episod minim de doua ori, pentru o mai buna intelgere evident. nu stiu cum de a luat o dimensiune asa cosmica, dar joi de joi sunt aici, citesc si recitesc, fac rezumate si incerc sa meditez asupra fenomenului. de multe ori nici nu pot asculta muzica in timp ce citesc pentru ca nu ma pot concentra. consortu ma considera nebuna, ieri chiar l-am certat ca zappanea in timp ce citeam si nu ma puteam concentra.
daca stiti vreun grup care se aduna saptamanal sa discute despre dependente de seriale (adica Lost) va rog sa nu ezitati sa ma contactati pe mail!

zi de vara, nici prea calda nici prea racoroasa, pe veranda/ terasa, cu un teanc de reviste franceze de interior (maison ceva) si cu o limonada si o cafea cu gheata, asezata cat se poate de confortabil. in timp ce urmaresc imaginile planuiesc in gand urmatorul concediu undeva in sud si fredonez piesa aceasta.

fiica desteapta a judecatorului zice ca baietii astia sunt si frumosi si bine imbracati si canta bine. de prima oara cand i-a vazut a stiut ca vor fi preferatii ei cel putin timp de 4 sau 5 albume.
fiica desteapta a judecatorului isi aduce aminte cu drag prima hora la care i-a vazut pe tinerii juni, asta pe cand nu stia decat o piesa, down in the past. evident, pentru ca este o fata foarte desteapta a citit toate manualele de muzica si literatura romana si scandinava, a invatat by heart textele iar acum se pregateste pentru o noua hora, doar ca nu stie cand vor veni mando diao si in satul ei.

de ceva vreme incoace se face ca merg destul de des sa mananc pranzul in oras. ar fi multe motive de enumerat (lene, e aproape de munci...). se face insa ca de fiecare data e o mica aventura. pentru ca merg de cateva ori pe saptamana, angajati imi sunt figuri destul de familiare, am si preferati (na!) si evident sunt unii care imi displac. am chiar o tactica de reperare a zonei de exercitiu a fiecarui chelner, adica intru si intai filez care unde serveste si dupa aceea ma gandesc unde sa ma asez.
mancarea a fost buna de fiecare data, atat ciorba cat si "felu' doi" si paharul de vin rosu, iar la desert servesc cafea, care pe langa faptul ca e foarte mica e foarte buna.