raftul nataliei

detin masina noua de spalat, am nevoie de un instalator rapid, eficient si cu un nume sonor. o problema casnica din cele mai obisnuite, care cere rezolvare rapida. zis si facut, incep sa intreb in stanga si in dreapta de instalatori de incredere, aflu ca multi sunt in italia, in spania, in spital sau in alte destinatii exotice, sau pur si simplu deosebit de ocupati.
dupa indelungate cautari, dupa ce ajung in pragul disperarii ca am masina de spalat, haine murdare, detergenti de toate tipurile si consistentele, dar n-am una bucata instalator de nadejde gasesc rezolvare. prin amabilitatea unor oameni deosebiti (radu, stefana si andrei, mii de multumiri pe aceasta cale!!) gasesc un top 3 de instalatori: pe nenea vasile, pe nenea ion constantin si pe nenea sandi (bell!). eliminatoriu nu-l sun pe nenea vasile, intrucat mi se pare ciudat ca se recomanda doar cu prenumele, pe motiv de neincredere. domnul nr 2, care poarta numele providential de ion constantin (un nume potrivit de altfel, suna ca un nume de roman cu simt practic) se pare a nu f instalator ci electrician (adica dupa propriile spuse nu instaleaza masini de spalat, doar le repara), asa ca este si dansul eliminat. totusi intra pe lista de electrician de incredere si se dovedeste a fi un om simpatic, cu care am purtat deja 3 conversatii intrucat s-a oferit si el la randul lui sa-mi caute un instalator din cunoscutii sai. si cum toate lucrurile bune sunt trei, il contactez pe domnul (nenea) sandi, care imi cere direct adresa, bineinteles cunoaste atat zona in care locuiesc, cat si tipologia masinii de spalat si se prezinta vineri la fata locului inarmat cu toate chestiile instalatoricesti de care are nevoie, totul ca sa-mi faca viata mai frumos mirositoare!

cand nu pot sa adorm ma gandez ca patul meu este la etajul patru deasupra orasului timisoara. daca n-ar fi pereti as vedea domul, si catedrala, si luminile de pe strada take ionescu.

daca am avea pereti de sticla, sau din materiale transparente s-ar vedea toate paturile hidoase cu motive orientale si culori turbate, scamosate de la spalat, sau patinate de timp, pe care le-am cumparat candva sau pe care le-am primit cadou cu care ne acoperim ca "oricum nu ne vede nimeni"; sosetele aruncate pe jos "ca azi oricum nu vine nimeni in vizita"; toate canile nespalate pentru ca " mai sunt cateva curate in dulap pe care sa le folosesc"; toate gesturile pe care le facem pentru ca nu ne vede nimeni...

poate ca oamenii ar fi mai simpatici sau mult mai infricosatori prin prisma dezordinnii cotidiene din casa si din felul de a fi, sau poate ca nu.

mi-am cumparat niste reviste din paris in septembrie. rasfoindu-le mi s-a facut foarte dor de oras, asa cum e el, murdar, cosmopolit, scump si in continua miscare.

pe scurt, de 1 mai fiind la neptun cu smaranda si copilul lor, adi, boogie se intalneste cu doi colegi de liceu pe care nu i-a vazut de o buna bucata de vreme. as rezuma filmul la urmatoarele momente:

-ea pleaca sa culce copilul, el ramane cu prietenii sai
-incearca sa arate ca nu s-au schimbat prea mult din liceu
-vorbesc despre fostele iubiri, despre masini si despre fostii colegi
-asculta muzica pe care o ascultau pe vremuri
-se duc la bowling ca pe vremuri (spirit de competitie)
-il suna mama
-isi dovedesc barbatia intr-o discutie cu o domshoara cu promotie
-incep sa cante
-boogie se intoarce la smaranda si se cearta, ea ii scrisese un sms in care ii reprosa ca se distreaza in absenta ei, ei nu ii place de prietenii lui: "nu are ce sa-mi placa la ei"; cearta degenereaza in reprosuri: ea zice ca nu acorda destul timp copilului, el zice ca aduce bani in casa: "te comporti ca o sotie"
-el pleaca
-se intalneste cu baietii in club
-se duc sa manance o saorma
-discutie despre viata: romania-strainatate (la noi-la voi), vor sa puna bazele unei afaceri, discuta despre moarte (unul din colegi a murit), isi jura prietenie vesnica, vorbesc despre casnicie, bani ("nu toti au crescut in cotroceni", eu am fost sarac, tu ai fost bogat)

daca majoritatea va sunt cunoscute (chiar si partial) aveti peste 20 de ani, sunteti intr-o relatie si locuiti in romania.

desi inca n-am vazut boogie (mai nou e numai de la ora 14) am mers ieri seara la ember. filmu e in stilu golden compass. ca sa scriu in limbaj de scoala: "actiunea se petrece intr-un oras subteran.." ridicat de catre "constructori" pentru a salva planeta (concluzia mea), unde oamenii beneficiaza de lumina datorita unui generator care isi da suflarea. orasul se ghideaza (ca si lumea noastra) dupa niste legi bine stabilite de aceeasi "constructori", au un fel de biblie a orasului, un primar corupt, tot felul de sarbatori gen "ziua numirii"- in care tragi un bilet ca la loz in plic si afli ce slujba vei avea (cam din categoria ajutor de instalator, ceasornicar, magazier, electrician, spalator de podele, tesator, caraus de galeti; "ziua cantatului"- in care se canta imnuri ctitorilor orasului. imnul in sine e foarte amuzant e un fel de crede si nu cerceta. evident este ilegal sa parasesti orasul, sa te indrepti spre necunoscut si desi nimeni nu stie cum sa evadeze, ca intotdeauna exista o cale.

locuitorii sunt imbracati foarte eco, in tricotaje, bumbac si alte materiae naturale, par doar usor nespalati si nepieptanati. sunt evident foarte skinny pentru ca orasul nu mai are rezerve de mancare, mai ales pentru ca primarul se ingrasa in buncarul sau secret, acolo unde e de fapt toata rezerva de mancare.

cu alte cuvinte un film foarte simpatic pentru o seara de luni- vineri. de remarcat din nou publicul timisorean de cinematograf care a empatizat inca o data cu personajele principale,incurajandu-le cu voce tare in toate situatiile grele. asa-s banatenii, sufletisti!!

exista anumite certitudini in viata:

-lumea se imparte in oameni carora le place untul de arahide si carora nu le place untul de arahide (cu extensiile aferente)
-majoritatea femeilor/fetelor/tantilor care se uita la un episod din prison break se vor uita si la un al doilea episod (desigur pentru a urmari actiunea serialului)


zicea prietena mea stefana de o emisiune pe travel living, pe care am inceput sa o caut, evident pentru ca era o emisiune culinara iar eu sunt un mare fan. am tot urmarit postul cu pricina ceva emisiuni cu unii care se tatueaza, altele cu renovari in stilu do it yourself, pana cand ieri la ora 13 dau peste anthony bourdain in sfarsit. evident ma indragostesc la prima vedere si de emisiune si de personaj. azi am urmarit emisiunea cu sfintenie, era despre argentina, o tara nerecomandata vegetarienilor. citesc despre el ca are un restaurant gen brasserie. atunci no reservations sa fie!

obsesia jamie oliver a trecut intrucat am constatat in repetate randuri ca retetele lui nu sunt abordabile de oameni normali. nu iese ca in poza si nici nu au un gust exceptional. cartile sale de bucate sunt insa foarte simpatice.

partea buna a lipsei de ocupatie in campul muncii este ca pot urmari diverse emisiune in timpul diminetii, pot sa mananc mic dejun (azi am avut cafea cu lapte si self made muffins cu cereale). cred ca trebuie intr-adevar sa savurez momentele astea pentru ca presimt ca nu vor tine prea mult.

de cand beneficiez de program flexibil (adica de cand lucrez putin si in general dupa ora 4) sufar de Lipsa De Organizare. adica: ma trezesc destul de devreme, pe la 9 (mai ales ca as putea dormi pana La pranz), ma invart prin casa, mai strang din lucruri (cand am chef), imi beau cafeaua citind presa (o frec pe net), iau micul dejun (in bucatarie, in liniste tragand cu urechea la guerrilla), ma uit la televizor nitel, la pro 7, dupa care incerc sa ma organizez. de fapt totul incepe invariabil printr-un brainstorming: incerc sa ma gandesc daca am ceva urgent de facut (in general nu am), dupa care ma gandesc ce pot lasa pe ziua urmatoare (traduceri, mailuri, etc). pana la urma ajung sa citesc (la fel, daca am chef), sau stau si pierd vremea nefacnd mare lucru. ajung sa aman multe de pe o zi pe alta pana uit de ele.
de saptamana aceasta am totusi doua date fixe de lucru, marti si vineri dupa 6. in rest bate vantu. si mai astept verdictu unora in ceea ce priveste o traducere. cam atat.
pentru azi ar fi de facut urmatoarele: factura in excell, mailuri, verificat un document, pus haine in dulap, vizionat episod nou desperate housewives, vizionat masini de spalat, cumparaturi casa si eventual deseara mers la boogie.
sa vedem ce reusesc sa fac din toate astea..


zicea cineva ca nu e corect politic "brainstorming" dar nu imi aduc aminte varianta corecta

new york- a realiza
napoli-lupta
roma-sex
stockholm-conformism.... zice elizabeth gilbert

de cand am citit asta parca tot inerc sa gasesc cuvintele oraselor in care am fost in ultima vreme. pana acum am gasit doar ARAD- incet si BUCURESTI- trebuie, desi nu sunt inca 100% convinsa de cuvantul pentru bucuresti. ma mai gandesc.
pe lista mea ar mai fi inca paris si viena.
partea buna a jocului astuia este ca am chef sa citesc, si chiar citesc, si inca mai mult decat atat reflectez la ce citesc. presupun ca e un pas inainte, si nu vine doar din lipsa de activitate din ultima vreme.

pentru ziua de azi ma declar multumita (desi e doar 9:47) pentru ca am scris pe blog (imi propun de 2 luni), pentru ca am schimbat looku blogului, desi nu sunt pe deplin multumita, si pentru ca in sfarsit am pus si link-uri noi.