Showing posts with label viata te iubeste daca esti spiritual. Show all posts
Showing posts with label viata te iubeste daca esti spiritual. Show all posts
sandi (bell) si importanta numelui in alegerea instalatorului
2 comentarii scris de natalia la 17:47detin masina noua de spalat, am nevoie de un instalator rapid, eficient si cu un nume sonor. o problema casnica din cele mai obisnuite, care cere rezolvare rapida. zis si facut, incep sa intreb in stanga si in dreapta de instalatori de incredere, aflu ca multi sunt in italia, in spania, in spital sau in alte destinatii exotice, sau pur si simplu deosebit de ocupati.
dupa indelungate cautari, dupa ce ajung in pragul disperarii ca am masina de spalat, haine murdare, detergenti de toate tipurile si consistentele, dar n-am una bucata instalator de nadejde gasesc rezolvare. prin amabilitatea unor oameni deosebiti (radu, stefana si andrei, mii de multumiri pe aceasta cale!!) gasesc un top 3 de instalatori: pe nenea vasile, pe nenea ion constantin si pe nenea sandi (bell!). eliminatoriu nu-l sun pe nenea vasile, intrucat mi se pare ciudat ca se recomanda doar cu prenumele, pe motiv de neincredere. domnul nr 2, care poarta numele providential de ion constantin (un nume potrivit de altfel, suna ca un nume de roman cu simt practic) se pare a nu f instalator ci electrician (adica dupa propriile spuse nu instaleaza masini de spalat, doar le repara), asa ca este si dansul eliminat. totusi intra pe lista de electrician de incredere si se dovedeste a fi un om simpatic, cu care am purtat deja 3 conversatii intrucat s-a oferit si el la randul lui sa-mi caute un instalator din cunoscutii sai. si cum toate lucrurile bune sunt trei, il contactez pe domnul (nenea) sandi, care imi cere direct adresa, bineinteles cunoaste atat zona in care locuiesc, cat si tipologia masinii de spalat si se prezinta vineri la fata locului inarmat cu toate chestiile instalatoricesti de care are nevoie, totul ca sa-mi faca viata mai frumos mirositoare!
cand nu pot sa adorm ma gandez ca patul meu este la etajul patru deasupra orasului timisoara. daca n-ar fi pereti as vedea domul, si catedrala, si luminile de pe strada take ionescu.
daca am avea pereti de sticla, sau din materiale transparente s-ar vedea toate paturile hidoase cu motive orientale si culori turbate, scamosate de la spalat, sau patinate de timp, pe care le-am cumparat candva sau pe care le-am primit cadou cu care ne acoperim ca "oricum nu ne vede nimeni"; sosetele aruncate pe jos "ca azi oricum nu vine nimeni in vizita"; toate canile nespalate pentru ca " mai sunt cateva curate in dulap pe care sa le folosesc"; toate gesturile pe care le facem pentru ca nu ne vede nimeni...
poate ca oamenii ar fi mai simpatici sau mult mai infricosatori prin prisma dezordinnii cotidiene din casa si din felul de a fi, sau poate ca nu.
jil sander sport miroase a munchen, hilfiger girl a berlin, ocean de la body shop a bucuresti. azi miros a munchen din nou. anul trecut in septembrie mi-am cumparat prima sticla, iar azi pe a doua. nu-mi plac multe parfumuri, in general nu ma sincronizez cu piata feminina in miresme. unele parfumuri imi plac pentru ca le identific cu oamenii (cum ar fi poeme la roxana, ck one la ioana) dar nu le-as folosi personal.
imi place mult sa-mi cumpar cate un parfum nou cand sunt prin strainatati desi raman fidela aceluiasi familie de miresme.
cred ca felul in care mirosim se leaga de personalitatea noastra, de educatie (mai ales cand e vorba de transpiratie). de aceea ramanem fideli anumitor game de mirosuri.
azi miros a munchen desi sunt in nesuferita si poluata timisoara. nu cred sa fie vreun parfum care sa miroasa a timisoara, in cel mai bun caz poate fi asociat mirosul de beton incins.
imi place mult sa-mi cumpar cate un parfum nou cand sunt prin strainatati desi raman fidela aceluiasi familie de miresme.
cred ca felul in care mirosim se leaga de personalitatea noastra, de educatie (mai ales cand e vorba de transpiratie). de aceea ramanem fideli anumitor game de mirosuri.
azi miros a munchen desi sunt in nesuferita si poluata timisoara. nu cred sa fie vreun parfum care sa miroasa a timisoara, in cel mai bun caz poate fi asociat mirosul de beton incins.
dupa cum povesteam unor prietene bune imi place mult sa merg la cinematograf. foarte mult. in principiu se nimereste un film sa-mi placa la multiplex, daca nu merg la un film care ii place lui radu (aproape as fi zis, pardon scris!, la radu in dulcele grai timisorean). am fost aproape in fiecare saptamana a anului curent la minim un film.
ultimul vazut e "comedioara" cu ashton kutcher si cameron diaz. recomand bomboane fondante musai roz sau mov si una sau doua beri redd's. e un film la care mergi "sa te razi" la modu' activ, tipic american, cu ei frumosi si intelegenti, cu prieteni cei mai buni mai putin frumosi si inteligenti (chei, burtosi, "cocalari" dar simpatici). se termina in stil trubaduresc "decat sa fac ceva ce nu-mi place mai bine nu fac nimic"- pentru fanii genului. Hallo Licht!
ps: in fata noastra statea o "tanti spre babuta" echipata cu doua plase din material de canapea care "tare s-a mai ras". probabil i-a placut putin de ashton, stiind ca lui ii plac femeile "mai coapte".
ultimul vazut e "comedioara" cu ashton kutcher si cameron diaz. recomand bomboane fondante musai roz sau mov si una sau doua beri redd's. e un film la care mergi "sa te razi" la modu' activ, tipic american, cu ei frumosi si intelegenti, cu prieteni cei mai buni mai putin frumosi si inteligenti (chei, burtosi, "cocalari" dar simpatici). se termina in stil trubaduresc "decat sa fac ceva ce nu-mi place mai bine nu fac nimic"- pentru fanii genului. Hallo Licht!
ps: in fata noastra statea o "tanti spre babuta" echipata cu doua plase din material de canapea care "tare s-a mai ras". probabil i-a placut putin de ashton, stiind ca lui ii plac femeile "mai coapte".
despre vot.
pana acum am mers sa votez la alegeri. prima oara am incercat in localitatea vladimirescu unde am buletin de o saptamana. am mers impreuna cu bunicul lui radu (bunicul are 94 de ani) . nu m-au lasat sa-l ajut pe motiv ca nu suntem rude, nu m-au lasat sa votez, pentru ca nu am buletin de 3 luni in comuna.
a doua oara am incercat la arad, unde nu m-au lasat initial sa votez pe motiv ca am buletin de vladimirescu. intr-un final la insistentele mele si a tatalui meu am reusit sa votez (m-au identificat pe listele de vot dupa CNP). remarc totusi partea amuzanta a situatiei: in timp ce la stefanesti, in ilfov, au existat altercatii intre votanti, pe motiv ca nu aveau cum sa intre toti in acelasi timp, eu ma luptam cu legea, care imi refuza dreptul de a vota, atat la domiciliul nou, cat si la cel vechi.
simpatica tara in care traim, care ne omoara toti neuronii.
pana acum am mers sa votez la alegeri. prima oara am incercat in localitatea vladimirescu unde am buletin de o saptamana. am mers impreuna cu bunicul lui radu (bunicul are 94 de ani) . nu m-au lasat sa-l ajut pe motiv ca nu suntem rude, nu m-au lasat sa votez, pentru ca nu am buletin de 3 luni in comuna.
a doua oara am incercat la arad, unde nu m-au lasat initial sa votez pe motiv ca am buletin de vladimirescu. intr-un final la insistentele mele si a tatalui meu am reusit sa votez (m-au identificat pe listele de vot dupa CNP). remarc totusi partea amuzanta a situatiei: in timp ce la stefanesti, in ilfov, au existat altercatii intre votanti, pe motiv ca nu aveau cum sa intre toti in acelasi timp, eu ma luptam cu legea, care imi refuza dreptul de a vota, atat la domiciliul nou, cat si la cel vechi.
simpatica tara in care traim, care ne omoara toti neuronii.
n-am scris demult. cred ca din cauza ca am multe idei in ultima vreme. prea multe. saptamana trecuta am fost la praga. am vazut lucruri frumoase, am pozat lucruri frumoase, am vizitat locuri frumoase, am ascultat o limba urata din care nu inteleg nimic in afara de "multumesc", mi-am cumparat lucruri frumoase. promit o scurta poveste despre praga mea cat de curand.
cu atat mai greu imi e acum sa ma concentrez dupa toata saptamana de deconectare. nu am chef de munca, as vrea sa fie vacanta de acum incolo. numai gandul la concediul din septembrie care e atat de indepartat ma face sa ma intristez subit. pana atunci cu ce ma ocup? cu cine votez? imbatranesc si am senzatia ca vremea trece din ce in ce mai repede. cand aveam zece ani asteptam cu nerabdare sa fac 18, si acum ma gandesc cu groaza la cei 25 care se apropie cu pasi parca prea repezi.
am citit una alta in ultima vreme, acum rasfoiesc activ cartea trendy-ului bucurenci, blogul scos la imprimanta, ascult kate nash si shantel, ma uit la seriale americane, merg la cinema, urmaresc drama fotbalului de liga romaneasca, dorm mai putin, adica incep sa ies din hibernare, si parca incepe sa-mi treaca si astenia de primavara care a inceput in ianuarie.
luna mai e o luna buna, cred ca toate lunile mai au fost luni bune pentru mine. atunci sa fie mai tot anul!!
cu atat mai greu imi e acum sa ma concentrez dupa toata saptamana de deconectare. nu am chef de munca, as vrea sa fie vacanta de acum incolo. numai gandul la concediul din septembrie care e atat de indepartat ma face sa ma intristez subit. pana atunci cu ce ma ocup? cu cine votez? imbatranesc si am senzatia ca vremea trece din ce in ce mai repede. cand aveam zece ani asteptam cu nerabdare sa fac 18, si acum ma gandesc cu groaza la cei 25 care se apropie cu pasi parca prea repezi.
am citit una alta in ultima vreme, acum rasfoiesc activ cartea trendy-ului bucurenci, blogul scos la imprimanta, ascult kate nash si shantel, ma uit la seriale americane, merg la cinema, urmaresc drama fotbalului de liga romaneasca, dorm mai putin, adica incep sa ies din hibernare, si parca incepe sa-mi treaca si astenia de primavara care a inceput in ianuarie.
luna mai e o luna buna, cred ca toate lunile mai au fost luni bune pentru mine. atunci sa fie mai tot anul!!
nu am scris de multa vreme. uneori nu-mi pot aduna gandurile, uneori n-am ganduri. de multe ori mi-e lene. in ultima vreme a fost vreme mai buna. m-am simtit mai putin obosita, mai mult acasa in timisoara, mai multumita de viata pe care o duc.
imi plac blogurile, imi plac jurnalele. cand aveam vreo 14 ani am avut un jurnal intim, era rosu foarte kitsch cu niste flori brodate. scriam cu mare avant vrute si nevrute, in special confesiuni amoroase, de care baiat imi placea, de care nu-mi placea. cam un an l-am tot umplut cu povesti de adolescenti. cand a venit vara l-am luat cu mine in vesnica mea excursie la mare, la eforie sud. bineinteles ca n-am avut mare elan la scris, astfel ca la plecare l-am si uitat in camera de pensiune. multa vreme dupa aceea mi-a fost frica sa nu-l gaseasca cineva cunoscut. daca ma gandesc bine, ar fi un excelent subiect pentru emisiunea lui dandiaconescuindirectlaotv, un senzational: am gasit jurnalul kitsch-os al unei fete care acum 10 ani avea 14 ani. INCREDIBIL! cu siguranta mi-ar compromite viitorul meu de primar general al capitalei!
imi plac blogurile, imi plac jurnalele. cand aveam vreo 14 ani am avut un jurnal intim, era rosu foarte kitsch cu niste flori brodate. scriam cu mare avant vrute si nevrute, in special confesiuni amoroase, de care baiat imi placea, de care nu-mi placea. cam un an l-am tot umplut cu povesti de adolescenti. cand a venit vara l-am luat cu mine in vesnica mea excursie la mare, la eforie sud. bineinteles ca n-am avut mare elan la scris, astfel ca la plecare l-am si uitat in camera de pensiune. multa vreme dupa aceea mi-a fost frica sa nu-l gaseasca cineva cunoscut. daca ma gandesc bine, ar fi un excelent subiect pentru emisiunea lui dandiaconescuindirectlaotv, un senzational: am gasit jurnalul kitsch-os al unei fete care acum 10 ani avea 14 ani. INCREDIBIL! cu siguranta mi-ar compromite viitorul meu de primar general al capitalei!
You Belong in the Baby Boomer Generation |
 You fit in best with people born between 1943 and 1960. You are optimistic, rebellious, and even a little self centered. You still believe that you will change the world. You detest authority and rules. Deep down, you're a non conformist. |
What Generation Do You Belong In?
What Your Easter Egg Says About You |
 You are responsible, loyal, and a true leader. You are able to pick up the slack when needed... And you never feel resentful for helping others. You are a true friend. You enjoy knowing that people can count on you. |
The Easter Egg Personality Test
You Are Garlic |
 Of all the spice types, you are the most universally loved. You get long with pretty much everyone, and you leave a lasting impression. You adapt yourself well to situations. You can fit in or stand out, depending on what you're called on to do. |
What Spice Are You?
You Are Sneakers
You are creative, funky, and forward thinking.
You are cool, but you are still approachable.
You are stylish and edgy, but you aren't a slave to fashion.
You tend to put your own spin on trends.
You tend to have a fast paced, busy lifestyle.
Not a lot of people can keep up with you!
You should live: Near nature
You should work: In a job that keeps you on the go
You Are Sneakers
You are creative, funky, and forward thinking.
You are cool, but you are still approachable.
You are stylish and edgy, but you aren't a slave to fashion.
You tend to put your own spin on trends.
You tend to have a fast paced, busy lifestyle.
Not a lot of people can keep up with you!
You should live: Near nature
You should work: In a job that keeps you on the go
concluzie: sunt un ou portocaliu, usuroi si sneakersi in acelasi timp!!!
din considerente de reparatii electorale de strazi, drumul meu spre si dinspre munca ma duce pe strada brancoveanu. strada brancoveanu este strada bazar, unde gasesc celebre reprezentante a unor si mai celebre branduri de haine: kia, olivia etc. dar si saormerii/sawarmerii/saoarmerii care mai de care! surpriza, si in acelasi timp pata de culoare a strazii o reprezinta magazinul TCM (pt cunoscatori!) care pe langa faptul ca uneori are chestii cumparabile arata chiar ca un magazin, si nu ca o debara. astept cu nerabdare deschiderea unui vis a imaginatiei, pentru a ma declara multumita pe deplin.
gura lumii timisorene (care dupa cum aud eu spune firmei aen, care se afla in zona stadion, faen!!!) numeste strada brancoveanu "fasia gaza"!!, asa ca daca treceti pe aici mai degraba intrebati de fasia gaza sau bazar decat de strada brancoveanu. viata bate filmu'!!
powered by shantel disko partizani (in ritm cu strada!)
gura lumii timisorene (care dupa cum aud eu spune firmei aen, care se afla in zona stadion, faen!!!) numeste strada brancoveanu "fasia gaza"!!, asa ca daca treceti pe aici mai degraba intrebati de fasia gaza sau bazar decat de strada brancoveanu. viata bate filmu'!!
powered by shantel disko partizani (in ritm cu strada!)
ieri a fost freaky joi.
1. mi-am dat seama ca de doua zile nu putea nimeni sa ma sune, Orange is watching me
2. brusc mi-a murit ipodu, a cedat psihic si nu s-a mai pornit
eu nu prea am noroc la electronice, laptopul e in coma profunda, asta stiti deja.
ieri ma suna tata sa ma intrebe daca am patit ceva intrucat de cate ori ma suna i se zicea:
-abonatul orange nu poate fi contactat!
mai multe mesaje pe care le-am trimis n-au ajuns la sursa si nici n-am primit niciun mesaj. ca un client respectabil dau telefon la serviciu' clienti. imi raspunde o domshoara pe nume laura, care ma informeaza ca din cauza summitului a fost interceptat semnalul orange si multi abonati n-au mai putut fi contactati. ma sfatuieste sa schimb reteaua in "de exemplu vodafone" si dupa aceea in orange. la final ma intreaba cu aceeasi naturalete trainuita daca ma mai poate ajuta si cu altceva. ideea e ca sunt de multi ani abonatul firmei portocalii dar de cand am aflat ca au introdus un sistem de urmarirea angajatilor m-am cam ingrozit. oricum ni se asculta telefoanele mobile la modu ca se intercepteaza convorbiri in cazul unor cuvinte cheie, dar tracking systemu mi se pare exagerat. probabil ca sa poate urmari angajatorul de cate ori mergi la baie si cate minute pe zi stai la pauza de tigara.
a doua nenorocire pe ziua de ieri s-a produs pe drumul de la piata spre casa, cand ipodul s-a inchis dintr-o data, si inchis a fost! de dimineata insa a pornit din nou miraculos. o minune! macar atat! cred ca apple-ului nu-i plac pietele din timisoara!!
1. mi-am dat seama ca de doua zile nu putea nimeni sa ma sune, Orange is watching me
2. brusc mi-a murit ipodu, a cedat psihic si nu s-a mai pornit
eu nu prea am noroc la electronice, laptopul e in coma profunda, asta stiti deja.
ieri ma suna tata sa ma intrebe daca am patit ceva intrucat de cate ori ma suna i se zicea:
-abonatul orange nu poate fi contactat!
mai multe mesaje pe care le-am trimis n-au ajuns la sursa si nici n-am primit niciun mesaj. ca un client respectabil dau telefon la serviciu' clienti. imi raspunde o domshoara pe nume laura, care ma informeaza ca din cauza summitului a fost interceptat semnalul orange si multi abonati n-au mai putut fi contactati. ma sfatuieste sa schimb reteaua in "de exemplu vodafone" si dupa aceea in orange. la final ma intreaba cu aceeasi naturalete trainuita daca ma mai poate ajuta si cu altceva. ideea e ca sunt de multi ani abonatul firmei portocalii dar de cand am aflat ca au introdus un sistem de urmarirea angajatilor m-am cam ingrozit. oricum ni se asculta telefoanele mobile la modu ca se intercepteaza convorbiri in cazul unor cuvinte cheie, dar tracking systemu mi se pare exagerat. probabil ca sa poate urmari angajatorul de cate ori mergi la baie si cate minute pe zi stai la pauza de tigara.
a doua nenorocire pe ziua de ieri s-a produs pe drumul de la piata spre casa, cand ipodul s-a inchis dintr-o data, si inchis a fost! de dimineata insa a pornit din nou miraculos. o minune! macar atat! cred ca apple-ului nu-i plac pietele din timisoara!!
de multe ori ma confrunt cu lipsa de inspiratie. de multe ori n-am chef de nimic, n-am stare de nimic. in acele momente parca nimic nu ma poate scoate din starea asta. azi am emis un postulat: toti idioti te suna vinerea la telefon ca sa iti strice weekendu'!
cand stiu ca voi avea o zi mai obositoare incep de dimineata sa intru in actiune: ascult muzica tare la ipod, gen mando diao, babyshambles. cum s-ar zice apas pe butonu de activare, beau o cafea tare, si ma gandesc la activitatile pe care le voi intreprinde dupa orele de munca. asta ca sa am un scop in ziua respectiva. uneori tine figura, alteori nu!
mai nasol e cand sunt in pana de muzica buna. imi place sa ascult muzica si ma deprima cand ma invart in acelasi cerc de melodii, cand am aceleasi playlisturi. noroc cu jeni! am descoperit acum ceva trupa pe numele ei bebe. imi place piesa siempre me quedara. ma inspira! imi place mult sa primesc sugestii muzicale!!!
e rau sa nu ai lucruri care sa te inspire, carti, filme, muzici, oameni... oricum observ in jurul meu ca oamenii incep sa nu mai aiba senzatii, nu le mai place nimic, nu se mai entuziasmeaza. incep sa nu mai simta, nu-i mai inspira nimic...
powered by extremvit(vitamine) apa cu lamaie si supa chinezeasca la cana de plastic
cand stiu ca voi avea o zi mai obositoare incep de dimineata sa intru in actiune: ascult muzica tare la ipod, gen mando diao, babyshambles. cum s-ar zice apas pe butonu de activare, beau o cafea tare, si ma gandesc la activitatile pe care le voi intreprinde dupa orele de munca. asta ca sa am un scop in ziua respectiva. uneori tine figura, alteori nu!
mai nasol e cand sunt in pana de muzica buna. imi place sa ascult muzica si ma deprima cand ma invart in acelasi cerc de melodii, cand am aceleasi playlisturi. noroc cu jeni! am descoperit acum ceva trupa pe numele ei bebe. imi place piesa siempre me quedara. ma inspira! imi place mult sa primesc sugestii muzicale!!!
e rau sa nu ai lucruri care sa te inspire, carti, filme, muzici, oameni... oricum observ in jurul meu ca oamenii incep sa nu mai aiba senzatii, nu le mai place nimic, nu se mai entuziasmeaza. incep sa nu mai simta, nu-i mai inspira nimic...
powered by extremvit(vitamine) apa cu lamaie si supa chinezeasca la cana de plastic
am primit de la mara un link. catre un site de testare a varstei biologice. desi zic eu ca am varsta de serial american, se pare ca in realitate am 29 de ani. asa zice testu'! la final mai aflu niste lucruri de incredibile despre mine: cum ca nu imi place schimbarea dar ma adaptez, nu sunt deosebit de sociabila dar am un grup de prieteni stabil, sunt echilibrata, respect regulile si autoritatea pana in momentul in care mi se par aberante...
totusi m-am bucurat la final ca nu am peste 30 de ani, cred ca mi-ar fi stricat ziua o astfel de evaluare, macar mai am asa un an in care sa-mi fac de cap!!
totusi m-am bucurat la final ca nu am peste 30 de ani, cred ca mi-ar fi stricat ziua o astfel de evaluare, macar mai am asa un an in care sa-mi fac de cap!!
lucrez intr-un/la un birou. cand imi termin munca merg acasa. de obicei nu am mari planuri pentru "dupa munca", mai merg cu radu la un film, mai iesim la un ceai/ cafea/ bere. mai mergem la plimbare in aer liber/ hypermarket. uneori mai stau dupa program la birou atunci nu mai merg niciunde dupa serviciu.
daca bei multa cafea, te dor ochii de la monitor chiar daca porti ochelari de vedere, daca te doare spatele de la "stat jos, pe scaun", daca ti-e somn pe tot parcursul celor 8 ore de munca, daca abia apuci sa mananci ceva produs de patiserie ca n-ai vreme de mancare calda si pauza de masa, daca te doare stomacu permanent, daca toata saptamana astepti vinerea, si sambata te ingrozesti ca vine o alta saptamana... atunci esti un BIROPAT.
biropatii sunt si ei oameni, in general poarta ochelari cu rama neagra, haine in culori pamantii, paltoane si genti negre. le place muzica cu subtext, cafeaua si pantofii cat mai comozi. biropatii au intotdeauna minim doua pachete de batiste de hartie la ei si crema de maini. acesoriul lor preferat este suportul din metal pentru carti de vizita. au mersul grabit, intotdeauna asculta muzica pe drum si incearca sa retina ce gandesc ca sa posteze dupa aceea pe blog.
ma cheama natalia, sunt un biropat!
daca bei multa cafea, te dor ochii de la monitor chiar daca porti ochelari de vedere, daca te doare spatele de la "stat jos, pe scaun", daca ti-e somn pe tot parcursul celor 8 ore de munca, daca abia apuci sa mananci ceva produs de patiserie ca n-ai vreme de mancare calda si pauza de masa, daca te doare stomacu permanent, daca toata saptamana astepti vinerea, si sambata te ingrozesti ca vine o alta saptamana... atunci esti un BIROPAT.
biropatii sunt si ei oameni, in general poarta ochelari cu rama neagra, haine in culori pamantii, paltoane si genti negre. le place muzica cu subtext, cafeaua si pantofii cat mai comozi. biropatii au intotdeauna minim doua pachete de batiste de hartie la ei si crema de maini. acesoriul lor preferat este suportul din metal pentru carti de vizita. au mersul grabit, intotdeauna asculta muzica pe drum si incearca sa retina ce gandesc ca sa posteze dupa aceea pe blog.
ma cheama natalia, sunt un biropat!
cu greu m-am lasat convinsa. n-am vrut sa vad filmu. la inceput am vrut sa plec din sala. indelung mediatizatul, premiatul, vizionatul film a venit si pe meleaguri timisorene. duminica, din lipsa de ocupatie, si pentru ca la celalalt film, ceva 10.000 BC, nu mai erau doua locuri alaturate, si pentru ca era coada lunga la toate ghiseele (senzational plural) m-am lasat "tarata" la acest flm pe care nu mi-am dorit sa-l vad.
mare mi-a fost mirarea ca mi s-a parut un film foarte bun, cu un javier bardem (ce nume de superstar hollywoodian) exceptional. nu stiu daca e neaparat genu' de film american de oscar.
oamenii rai ni se par urati. asta o stiu copiii si asta am simtit si eu la mai toate scenele care il infatisau pe criminal. cred ca e o senzatie naturala. copiii au tendinta sa confunde raul cu uratul. poate ca si adultii, eu cel putin.
asa ca filolog mi s-a parut interesanta alegerea titlului. mi-au mai placut recurenta simbolului cizmelor de cowboy sudist, si bineinteles accentul personajelor. una peste alta a fost genul de film la care toti fubuistii in trening au exclamat la final ca n-au inteles nimic, in timp ce fetele lor in colanti si geaca matlasata golden, si par suvitat-nespalat au vorbit la telefon tipand in gura mare: "ba is la film acuma, la nou cantri foroldmen, ii supernashpa!".
mare mi-a fost mirarea ca mi s-a parut un film foarte bun, cu un javier bardem (ce nume de superstar hollywoodian) exceptional. nu stiu daca e neaparat genu' de film american de oscar.
oamenii rai ni se par urati. asta o stiu copiii si asta am simtit si eu la mai toate scenele care il infatisau pe criminal. cred ca e o senzatie naturala. copiii au tendinta sa confunde raul cu uratul. poate ca si adultii, eu cel putin.
asa ca filolog mi s-a parut interesanta alegerea titlului. mi-au mai placut recurenta simbolului cizmelor de cowboy sudist, si bineinteles accentul personajelor. una peste alta a fost genul de film la care toti fubuistii in trening au exclamat la final ca n-au inteles nimic, in timp ce fetele lor in colanti si geaca matlasata golden, si par suvitat-nespalat au vorbit la telefon tipand in gura mare: "ba is la film acuma, la nou cantri foroldmen, ii supernashpa!".
o stire senzationala in ziarul de mare tiraj si incredere, CANCAN. stirea o puteti citi aici. pe scurt aflam raspunsul la una din intrebarile pe care ni le punem de zeci de ani: da dragele mele, noi cele sub un metru saptezeci, suntem mai geloase si mai posesive. partea buna este ca aceasta este cauzata de cei catva centimetri in minus si nu de temperament, hormoni, stari, sau altele. noroc cu acesti cercetatori olandezi si spanioli. mergand mai departe poate descopera ca isteria tine de lungimea nasului, frica de numarul de la pantofi, inteligenta de grosimea degetelor....
saptamana aceasta a fost modesta (vorbesc deja la trecut intrucat nu prea cred ca ziua de maine imi va schimba viata!). La serviciu plictiseala alternata cu agitatie, combinatia perfecta, plimbari in cautare de apartamente pentru coleg si sef. sunt obosita mai mereu desi iau ceva complex de vitamine, cred ca ma prinde astenia. imi doresc mult concediu, dar trebuie sa ma limitez la cele cateva douazeci si ceva de zile contractuale. vreau sa plec undeva departe unde nam mai fost, sa vad locuri si lucruri noi diferite de cele din romania.
saptamana trecuta a fost mai simpatica pentru ca am hotarat ca mai locuiesc un an jumate in timisoara, dupa care ma mut la berlin, orasul meu preferat.
saptamana trecuta a fost mai simpatica pentru ca am hotarat ca mai locuiesc un an jumate in timisoara, dupa care ma mut la berlin, orasul meu preferat.
uneori ma transform in Jean-Baptiste Grenouille, bantui strazile si adulmec izul existentei citadine. cel mai autentic miros se gaseste in autobuz, eau de bus (expresie preluata), eau de mic dejun combinat cu dinti nespalati, eau de nemancat diminieata, eau de azi-nu-ma-duc-la-doctor-asa-ca-nu-fac-dus-dimineata, eau de bluza-de-ieri-in-care-am-transpirat-putin...
cel mai mult imi place insa eau de cafea si eau de curat. viata e plina de mirosuri, cea mai mare parte de mirosuri neplacute, miros de probleme, responsabilitati, neimpliniri, ghinion. ca sa mai estompam din miros dam cu parfum, numai ca uneori mirosul nu se lasa acoperit!
cel mai mult imi place insa eau de cafea si eau de curat. viata e plina de mirosuri, cea mai mare parte de mirosuri neplacute, miros de probleme, responsabilitati, neimpliniri, ghinion. ca sa mai estompam din miros dam cu parfum, numai ca uneori mirosul nu se lasa acoperit!
cu totii avem (sau am avut) griji inca de copiii, a venit revolutia si parintii ne-au spus ca va fi mai bine, ca a murit he-who-must-not-be-named-ca-altfel-mama-sau-tata-vor-avea-probleme. au urmat anii 90, cu frustrarile post-revolutie, cu imaginea alimentarelor colorate si pline cu produse din vest, cu revistele "vestice" pline de jucarii si bunatati din care ne alegeam la modu idealist lucruri cu fratele meu.
nu am dus lipsa de nimic, insa aveam in suflet amaraciunea ca in tara mea nu se gaseste tot ce e in vest.
am fost un copil visator, iar acum sunt un adult (ce cuvant urat) si mai visator. visez la narnii, hogwarts-uri, puteri magice, poduri din terabithia, lumi paralele. la o magie ascunsa a lucrurilor. mi-a placut foarte mult ideea coexistentei lumii magice si lumii incuiate la j. k. rowling, si daca ar fi sa aleg versiunea mea preferata, asta ar fi. mi-ar placea maine sa descopar ca exista un minister al magiei.
proabil ca rutina ma aduce in pragul visarii si ma face sa sper ca exista si ceva spectaculos in viata mea, o aventura neobisnuita care sa ma scoata din cotidianul banal.
sunt fana a genului "film pentru copiii". ma uit cu drag la eroii copilariei copilului anului 2000, desi am senzatia ca nu acestia sunt eroii majoritatii copiilor, ci fotbalistii, luptatorii de wrestling si personajele de jocuri virtuale. vorba cantecului: noi in anul 2000 cand nu vom mai fi copii...
nu am dus lipsa de nimic, insa aveam in suflet amaraciunea ca in tara mea nu se gaseste tot ce e in vest.
am fost un copil visator, iar acum sunt un adult (ce cuvant urat) si mai visator. visez la narnii, hogwarts-uri, puteri magice, poduri din terabithia, lumi paralele. la o magie ascunsa a lucrurilor. mi-a placut foarte mult ideea coexistentei lumii magice si lumii incuiate la j. k. rowling, si daca ar fi sa aleg versiunea mea preferata, asta ar fi. mi-ar placea maine sa descopar ca exista un minister al magiei.
proabil ca rutina ma aduce in pragul visarii si ma face sa sper ca exista si ceva spectaculos in viata mea, o aventura neobisnuita care sa ma scoata din cotidianul banal.
sunt fana a genului "film pentru copiii". ma uit cu drag la eroii copilariei copilului anului 2000, desi am senzatia ca nu acestia sunt eroii majoritatii copiilor, ci fotbalistii, luptatorii de wrestling si personajele de jocuri virtuale. vorba cantecului: noi in anul 2000 cand nu vom mai fi copii...
as dori sa aduc in atentia onoratului public cititor un magazin, mai bine zis un lant de magazine, din minunatul oras ardelenesc, Cluj-Napoca. nu multi sunt cei care cunosc magazinul (din vedere) si mai putini i-au trecut pragul.
este un magazin deosebit, situat in mai multe cartiere a orasului mai sus aminitit. cel din cartierul Grigorescu, de altfel singura filiala familiara mie, beneficiaza si de o vitrina pe masura, pe care sunt "postate" diferite postere care fac reclama conceptului magazinului. reclame imbietoare care te invita intri si sa cumperi.
intr-o simpatica fantezie/ acces de ras nebun la un latte in Flowers in Cluj am pus bazele unui proiect de branduit (impreuna cu octi) pentru dinstinsa retea de magazine: musai muzica dark, vanzatoare tipator imbracate in culori neon si cu tencuiala de fard pe fata (roz si verde) , iar in interiorul magazinului prezentari de moda, cu hainele din magazin. au fost niste idei savuroase, de moment, pe unele nici macar nu le mai retin.
cu mare tristete am constatat sambata trecuta ca s-a inchis magazinul din Grigorescu, promit insa un later edit in memoriam, cu poze facute de mine in persoana!
dragii mei prieteni din cluj, vreau sa va rog pe aceasta cale sa mergeti in magazinul din zorilor, sa luati niste prieteni cu voi si sa faceti vanzare. dragii mei prieteni din alte orase, daca sunteti in trecere prin Cluj, dati o tura prin cartierul zorilor, daca nu gasiti magazinul intrebati niste studenti pe strada, precis stiu sa va indrume.
se numeste "Visul Imaginatiei" si este un second hand (secănd, cum se zice la cluj)!!
Later Edit: este unu si in cartierul Vlaicu din Arad!
este un magazin deosebit, situat in mai multe cartiere a orasului mai sus aminitit. cel din cartierul Grigorescu, de altfel singura filiala familiara mie, beneficiaza si de o vitrina pe masura, pe care sunt "postate" diferite postere care fac reclama conceptului magazinului. reclame imbietoare care te invita intri si sa cumperi.
intr-o simpatica fantezie/ acces de ras nebun la un latte in Flowers in Cluj am pus bazele unui proiect de branduit (impreuna cu octi) pentru dinstinsa retea de magazine: musai muzica dark, vanzatoare tipator imbracate in culori neon si cu tencuiala de fard pe fata (roz si verde) , iar in interiorul magazinului prezentari de moda, cu hainele din magazin. au fost niste idei savuroase, de moment, pe unele nici macar nu le mai retin.
cu mare tristete am constatat sambata trecuta ca s-a inchis magazinul din Grigorescu, promit insa un later edit in memoriam, cu poze facute de mine in persoana!
dragii mei prieteni din cluj, vreau sa va rog pe aceasta cale sa mergeti in magazinul din zorilor, sa luati niste prieteni cu voi si sa faceti vanzare. dragii mei prieteni din alte orase, daca sunteti in trecere prin Cluj, dati o tura prin cartierul zorilor, daca nu gasiti magazinul intrebati niste studenti pe strada, precis stiu sa va indrume.
se numeste "Visul Imaginatiei" si este un second hand (secănd, cum se zice la cluj)!!
Later Edit: este unu si in cartierul Vlaicu din Arad!
de ce poarta vesta tricotata toate functionarele de la posta??
1 comentarii scris de natalia la 09:51multe vremuri au trecut. ma intorc in cluj dupa ce nam mai fost din iulie. e user friendly, mai ingrijit, si mai gol ca sau dus studentii pe la casele parintilor lor. e plin de chestii noi, gen barul generealului, jenis, ceainarii cu parfum... ma roade invidia din interior ca timisoara nu se lasa prea usor cucerita!!
am aterizat cuconeste intrun oras tare drag cu multi oameni tare dragi in principal pentru ca e ziua lu' jeni luni, in subsidiar pentru ca imi doream sa indosariez diplomele vietii mele clujene. zis si facut, doar ca intrarea in posesia diplomelor a ridicat anumite dificultati de ordin administrativ. diploma de licenta a adus cu sine completarea obligatorie a unui chestionar benevol ("iesiti afara si completati chestionaru si dupaia intoarcetiva dupa diplome!", imi zice tanti colgate de la ghiseu, probabil avea o problema de vocabular si simtea o puternica sinonimie intre benevol si obligatoriu); umila adeverinta de master a ridicat alt gen de piedici, mai ales finananciare, in sensu' ca, am fost obligata sa platesc o taxa de stocare a actelor mele(diploma de bac, adeverinta de licenta), taxa care trece prin sanul postei romane, sub forma de verde mandat postal. deci merg la posta sa platesc taxa de saizeciron. dupa ce stam cu ioana jumate de ora la coada dupa 4 persoane, pentru ca tanti functi', cu look si privire de mircea radu in zile bune, si o suvita la fel de rebela nu se prea misca, si trebe so intrebe pe colega ei mai in virsta la fiecare mandat ce e de facut, ajung eu la rand si aflu ca am trecut prea multe date pe mandat, cum ar fi numele facultatii si sectia... il recompletez repede ca se inchidea secretariatu de la faculta, si am o "altercatie": mi se zice ca am scris batjocoritor, ca sunt obraznica, ca mi se taie masteratu daca nu stiu diferenta dintre ron si leu, toate de catre o alta tanti functi' mai in varsta, evident ripostez si ma duc la ghiseu unu sa fac plangere. tanti amabila imi da o coala de hartie din partea postei sa nu mai stric eu banii, noi plecam ca sami duc dovada platii si sami iau actele si so luam pe lili de la gara. dupa ce ajung acasa la fete demarez plangere/ reclamatia in scris (aflu pe drum spre gara de la raluca ce anume trebe scris si cum). ajung pe la saispe patruzeci si ceva in apropierea postei sa fac o copie ca se face in 2 exemplare, si cu greu reusesc sa predau plangerea. constat ca sau facut 14 plangerii in ziua respectiva, ceea ce imi da incredere ca nu mai inghitim cu capu' plecat orice comportament si atitudine fie ca e ea posta romana, sau alte chestii ale statului.
pe aceasta cale vreau sa mai mentionez ca va stau la dispozitie cu informatii in ceea ce priveste redactarea unei reclamatii. si cine stie data viitoare cand mergeti la posta poate imi vedeti chipul pe un panou cu restricted acces la posta romana:)
si mai am o nedumerire de final: de ce poarta vesta tricotata toate functionarele de la posta??
am aterizat cuconeste intrun oras tare drag cu multi oameni tare dragi in principal pentru ca e ziua lu' jeni luni, in subsidiar pentru ca imi doream sa indosariez diplomele vietii mele clujene. zis si facut, doar ca intrarea in posesia diplomelor a ridicat anumite dificultati de ordin administrativ. diploma de licenta a adus cu sine completarea obligatorie a unui chestionar benevol ("iesiti afara si completati chestionaru si dupaia intoarcetiva dupa diplome!", imi zice tanti colgate de la ghiseu, probabil avea o problema de vocabular si simtea o puternica sinonimie intre benevol si obligatoriu); umila adeverinta de master a ridicat alt gen de piedici, mai ales finananciare, in sensu' ca, am fost obligata sa platesc o taxa de stocare a actelor mele(diploma de bac, adeverinta de licenta), taxa care trece prin sanul postei romane, sub forma de verde mandat postal. deci merg la posta sa platesc taxa de saizeciron. dupa ce stam cu ioana jumate de ora la coada dupa 4 persoane, pentru ca tanti functi', cu look si privire de mircea radu in zile bune, si o suvita la fel de rebela nu se prea misca, si trebe so intrebe pe colega ei mai in virsta la fiecare mandat ce e de facut, ajung eu la rand si aflu ca am trecut prea multe date pe mandat, cum ar fi numele facultatii si sectia... il recompletez repede ca se inchidea secretariatu de la faculta, si am o "altercatie": mi se zice ca am scris batjocoritor, ca sunt obraznica, ca mi se taie masteratu daca nu stiu diferenta dintre ron si leu, toate de catre o alta tanti functi' mai in varsta, evident ripostez si ma duc la ghiseu unu sa fac plangere. tanti amabila imi da o coala de hartie din partea postei sa nu mai stric eu banii, noi plecam ca sami duc dovada platii si sami iau actele si so luam pe lili de la gara. dupa ce ajung acasa la fete demarez plangere/ reclamatia in scris (aflu pe drum spre gara de la raluca ce anume trebe scris si cum). ajung pe la saispe patruzeci si ceva in apropierea postei sa fac o copie ca se face in 2 exemplare, si cu greu reusesc sa predau plangerea. constat ca sau facut 14 plangerii in ziua respectiva, ceea ce imi da incredere ca nu mai inghitim cu capu' plecat orice comportament si atitudine fie ca e ea posta romana, sau alte chestii ale statului.
pe aceasta cale vreau sa mai mentionez ca va stau la dispozitie cu informatii in ceea ce priveste redactarea unei reclamatii. si cine stie data viitoare cand mergeti la posta poate imi vedeti chipul pe un panou cu restricted acces la posta romana:)
si mai am o nedumerire de final: de ce poarta vesta tricotata toate functionarele de la posta??
Posts
