raftul nataliei

eram studenta la gradinita cand mi-a placut prima oara de un baiat. il chema arthur si ne serbam ziua impreuna pentru ca era si el nascut in decembrie aproape de craciun.
a doua oara cand mi-a placut de cineva eram studenta in clasa a 4-a. il chema arnold. n-a fost sa fie!
cu arthur mai pastrez inca poze. chiar daca erau alb negru si el era stirb dragostea dintre noi se vede de la o posta. cel mai frumos era cand imi zambea si isi dezvelea gingiile. eu nu eram stirba dar purtam colanti grosi de lana bej si o vesta alb negru. era inainte de 89.
arnold a alunecat si a intrat cu bratul prin geamul usii de pe coridor. s-a taiat rau de tot. avea ochi albastrii si mana bandajata. eram in aceeasi clasa. aproape tuturor fetelor din clasa le placea de el. evident ca n-aveam curaj sa-i "cer prietenia". am aflat in clasa a 5-a ca si lui i-a placut de mine in clasa a 4-a.
e de muzeul regretelor.

Later edit: intre timp am ajuns la litera R:)

nu am scris de multa vreme. uneori nu-mi pot aduna gandurile, uneori n-am ganduri. de multe ori mi-e lene. in ultima vreme a fost vreme mai buna. m-am simtit mai putin obosita, mai mult acasa in timisoara, mai multumita de viata pe care o duc.
imi plac blogurile, imi plac jurnalele. cand aveam vreo 14 ani am avut un jurnal intim, era rosu foarte kitsch cu niste flori brodate. scriam cu mare avant vrute si nevrute, in special confesiuni amoroase, de care baiat imi placea, de care nu-mi placea. cam un an l-am tot umplut cu povesti de adolescenti. cand a venit vara l-am luat cu mine in vesnica mea excursie la mare, la eforie sud. bineinteles ca n-am avut mare elan la scris, astfel ca la plecare l-am si uitat in camera de pensiune. multa vreme dupa aceea mi-a fost frica sa nu-l gaseasca cineva cunoscut. daca ma gandesc bine, ar fi un excelent subiect pentru emisiunea lui dandiaconescuindirectlaotv, un senzational: am gasit jurnalul kitsch-os al unei fete care acum 10 ani avea 14 ani. INCREDIBIL! cu siguranta mi-ar compromite viitorul meu de primar general al capitalei!

A. daca ma adresez cu politete cuiva orice varsta, sex, freza, zodie sau preferinta muzicala ar avea, astept aceeasi politete. chiar daca sunt de aceeasi varsta, chiar daca nu am 1,70, chiar daca ma imbrac in tenisi astept sa mi se adreseze interlocutorul cu acelasi "dumneavoastra" sau macar "dumneata".

B. daca nu ma adresez cuiva cu apelative politicoase in anumite situatii informale de exemplu, astept sa fiu "tutuita". in magazine, la cosmetica, si numai in cazul in care interlocutorul este de o varsta apropiata mie.

in general se intampla altfel decat la puctul A sau B.
totusi trebui mentionat ca sunt in general um om destul de calm, suport cu stoicism impertinentele si nesimtirea. rareori raspund la "rautacisme".
o singura data insa marturisesc ca mi-a sarit tandara/mustaru'/tensiunea. se facea ca intr-o seara eram la metro cu tata, la cumparaturi, evident. si se mai facea ca stateam la coada in spatele unora cu 4 carucioare plini, care mai cumparasera si niste electrocasnice pe langa. evident inarmati cu multa rabdare o intrebam pe domsoara de la casa cat mai dureaza. la care ea ii raspunde obraznic la tata: " da ce, n-ai timp sa stai, unde te grabesti?" moment in care o atac verbal, inainte ca tata sa zica ceva. ii explic distanta care ar trebui sa existe intre ea, angajata firmei, si tata clientul (regele firmei, cum zic nemtii) cel care plateste, ca ar trebui sa existe o distanta pe baza diferentei de varsta, si bineinteles un alt ton de adresare.
tata a fost surprins de viteza mea de reactie, dar si de faptul ca am certat-o oarecum pe domsoara de la casa. de atunci ne saluta de fiecare data cand trecem prin magazin. nu stiu daca intre timp a luat niste meditatii de politete?!


nota redactiei: daca uneori va uimeste tara in care traiti, daca vi se pare romania tara tuturor posibilitatilor, daca unii oamenii vi se par incredibil, daca nu ati auzit de jocul lapte gros, daca uneori va minunati cate compilatii de manele sunt pe piata, cititi acest post. mie mi-a placut foarte mult!!

din considerente de reparatii electorale de strazi, drumul meu spre si dinspre munca ma duce pe strada brancoveanu. strada brancoveanu este strada bazar, unde gasesc celebre reprezentante a unor si mai celebre branduri de haine: kia, olivia etc. dar si saormerii/sawarmerii/saoarmerii care mai de care! surpriza, si in acelasi timp pata de culoare a strazii o reprezinta magazinul TCM (pt cunoscatori!) care pe langa faptul ca uneori are chestii cumparabile arata chiar ca un magazin, si nu ca o debara. astept cu nerabdare deschiderea unui vis a imaginatiei, pentru a ma declara multumita pe deplin.
gura lumii timisorene (care dupa cum aud eu spune firmei aen, care se afla in zona stadion, faen!!!) numeste strada brancoveanu "fasia gaza"!!, asa ca daca treceti pe aici mai degraba intrebati de fasia gaza sau bazar decat de strada brancoveanu. viata bate filmu'!!

powered by shantel disko partizani (in ritm cu strada!)

ieri a fost freaky joi.

1. mi-am dat seama ca de doua zile nu putea nimeni sa ma sune, Orange is watching me
2. brusc mi-a murit ipodu, a cedat psihic si nu s-a mai pornit

eu nu prea am noroc la electronice, laptopul e in coma profunda, asta stiti deja.
ieri ma suna tata sa ma intrebe daca am patit ceva intrucat de cate ori ma suna i se zicea:
-abonatul orange nu poate fi contactat!
mai multe mesaje pe care le-am trimis n-au ajuns la sursa si nici n-am primit niciun mesaj. ca un client respectabil dau telefon la serviciu' clienti. imi raspunde o domshoara pe nume laura, care ma informeaza ca din cauza summitului a fost interceptat semnalul orange si multi abonati n-au mai putut fi contactati. ma sfatuieste sa schimb reteaua in "de exemplu vodafone" si dupa aceea in orange. la final ma intreaba cu aceeasi naturalete trainuita daca ma mai poate ajuta si cu altceva. ideea e ca sunt de multi ani abonatul firmei portocalii dar de cand am aflat ca au introdus un sistem de urmarirea angajatilor m-am cam ingrozit. oricum ni se asculta telefoanele mobile la modu ca se intercepteaza convorbiri in cazul unor cuvinte cheie, dar tracking systemu mi se pare exagerat. probabil ca sa poate urmari angajatorul de cate ori mergi la baie si cate minute pe zi stai la pauza de tigara.
a doua nenorocire pe ziua de ieri s-a produs pe drumul de la piata spre casa, cand ipodul s-a inchis dintr-o data, si inchis a fost! de dimineata insa a pornit din nou miraculos. o minune! macar atat! cred ca apple-ului nu-i plac pietele din timisoara!!

desi citesc foarte putin in ultima vreme. vreau sa cumpar o carte buna. varietatea e mare ce-i drept, dar vreau o carte pe care cineva s-o fi citit inainte si pe care sa mi-o recomande. tocmai am terminat istoria iubirii de nicole krauss (interesanta by the way, scrie aidoma sotului ei, Jonathan Safran Foer) mai am pe noptiera un rushdie, un richard wagner, carti incepute, abandonate, regasite, sterse de praf si din nou abandonate.
am asa un vis cum ca as face parte dintr-un club de carte, cu intalnire saptamanale, cu discutii, cu schimb de cartii. cred ca am vazut prea multe filme americane la viata mea. daca stiti de vreunu prin timisoara anuntati-ma.
intampin orice sugestie livreasca cu drag, curiozitate si avant literar.

later edit: ce putine sugestii:( ma gandeam ca voi aduna o lista lungaaaaaaa...)

ieri a fost o zi deosebita, marcata de dureri musculare si plimbare prin cartier. in fata la profi-ul de (aproape) vizavi de straduta pe care se afla blocul nostru este un tomberon pentru peturi. cand se aduna mai multe le ducem ca pe un mare trofeu la tomberonul special. prin februarie inca nu si-au dat seama locatarii ca se arunca DOAR peturi in el, si aruncau cartoane si hartie, desi cel de hartie e chiar langa. ieri insa, ori au fost instruiti intre timp, ori au avut o revelatie in somn, erau DOAR peturi in tomberon.
era cald pe la ora 19, am purtat jeansi si balerini fara ciorapi, un tricou si un cardigan. as fi iesit cu radu la o plimbare printre blocuri daca n-ar fi avut laborator. m-am asezat pe o banca si am sunat o prietena. ieri credeam ca a venit primavara. azi inca mai sper.