imi plac mult:

de multe ori ma confrunt cu lipsa de inspiratie. de multe ori n-am chef de nimic, n-am stare de nimic. in acele momente parca nimic nu ma poate scoate din starea asta. azi am emis un postulat: toti idioti te suna vinerea la telefon ca sa iti strice weekendu'!
cand stiu ca voi avea o zi mai obositoare incep de dimineata sa intru in actiune: ascult muzica tare la ipod, gen mando diao, babyshambles. cum s-ar zice apas pe butonu de activare, beau o cafea tare, si ma gandesc la activitatile pe care le voi intreprinde dupa orele de munca. asta ca sa am un scop in ziua respectiva. uneori tine figura, alteori nu!
mai nasol e cand sunt in pana de muzica buna. imi place sa ascult muzica si ma deprima cand ma invart in acelasi cerc de melodii, cand am aceleasi playlisturi. noroc cu jeni! am descoperit acum ceva trupa pe numele ei bebe. imi place piesa siempre me quedara. ma inspira! imi place mult sa primesc sugestii muzicale!!!
e rau sa nu ai lucruri care sa te inspire, carti, filme, muzici, oameni... oricum observ in jurul meu ca oamenii incep sa nu mai aiba senzatii, nu le mai place nimic, nu se mai entuziasmeaza. incep sa nu mai simta, nu-i mai inspira nimic...

powered by extremvit(vitamine) apa cu lamaie si supa chinezeasca la cana de plastic

am primit de la mara un link. catre un site de testare a varstei biologice. desi zic eu ca am varsta de serial american, se pare ca in realitate am 29 de ani. asa zice testu'! la final mai aflu niste lucruri de incredibile despre mine: cum ca nu imi place schimbarea dar ma adaptez, nu sunt deosebit de sociabila dar am un grup de prieteni stabil, sunt echilibrata, respect regulile si autoritatea pana in momentul in care mi se par aberante...
totusi m-am bucurat la final ca nu am peste 30 de ani, cred ca mi-ar fi stricat ziua o astfel de evaluare, macar mai am asa un an in care sa-mi fac de cap!!

dupa cum se pare suntem intoxicati de emisiunile cu copii talentati si foarte saraci. in final primesc dintr-o parte sau alta ajutor, ceea ce e de laudat, doar ca acestia care apar la televizor sunt doar o mica parte din cei a caror copilarie se desfasoara in frig, mizerie, violenta.. plus ca trebuie sa ai niscaiva talent sa ajungi la vreo televiziune. daca mai ai ghinionul sa fii un "copil obisnuit" va trebui sa alegi altceva pentru a duce o viata mai buna.
in anul 2008 unii traiesc fara curent electric in romania!
pentru a primi cateva sute de euro (in caz fericit cateva mii) sunt nevoiti sa-si expuna drama pe micul ecran. sunt obligati sa arate publicului cum le arata casele, ce boli au parintii si bunici, prin ce drame au trecut, ce accidente cumplite au avut. daca nu ne-ar arata nu le-ar da nimeni bani. drama lor aduce rating. ratingul aduce mila. mila aduce bani. bani aduc o viata mai buna, macar pentru un timp.

lucrez intr-un/la un birou. cand imi termin munca merg acasa. de obicei nu am mari planuri pentru "dupa munca", mai merg cu radu la un film, mai iesim la un ceai/ cafea/ bere. mai mergem la plimbare in aer liber/ hypermarket. uneori mai stau dupa program la birou atunci nu mai merg niciunde dupa serviciu.
daca bei multa cafea, te dor ochii de la monitor chiar daca porti ochelari de vedere, daca te doare spatele de la "stat jos, pe scaun", daca ti-e somn pe tot parcursul celor 8 ore de munca, daca abia apuci sa mananci ceva produs de patiserie ca n-ai vreme de mancare calda si pauza de masa, daca te doare stomacu permanent, daca toata saptamana astepti vinerea, si sambata te ingrozesti ca vine o alta saptamana... atunci esti un BIROPAT.
biropatii sunt si ei oameni, in general poarta ochelari cu rama neagra, haine in culori pamantii, paltoane si genti negre. le place muzica cu subtext, cafeaua si pantofii cat mai comozi. biropatii au intotdeauna minim doua pachete de batiste de hartie la ei si crema de maini. acesoriul lor preferat este suportul din metal pentru carti de vizita. au mersul grabit, intotdeauna asculta muzica pe drum si incearca sa retina ce gandesc ca sa posteze dupa aceea pe blog.
ma cheama natalia, sunt un biropat!

cu greu m-am lasat convinsa. n-am vrut sa vad filmu. la inceput am vrut sa plec din sala. indelung mediatizatul, premiatul, vizionatul film a venit si pe meleaguri timisorene. duminica, din lipsa de ocupatie, si pentru ca la celalalt film, ceva 10.000 BC, nu mai erau doua locuri alaturate, si pentru ca era coada lunga la toate ghiseele (senzational plural) m-am lasat "tarata" la acest flm pe care nu mi-am dorit sa-l vad.
mare mi-a fost mirarea ca mi s-a parut un film foarte bun, cu un javier bardem (ce nume de superstar hollywoodian) exceptional. nu stiu daca e neaparat genu' de film american de oscar.
oamenii rai ni se par urati. asta o stiu copiii si asta am simtit si eu la mai toate scenele care il infatisau pe criminal. cred ca e o senzatie naturala. copiii au tendinta sa confunde raul cu uratul. poate ca si adultii, eu cel putin.
asa ca filolog mi s-a parut interesanta alegerea titlului. mi-au mai placut recurenta simbolului cizmelor de cowboy sudist, si bineinteles accentul personajelor. una peste alta a fost genul de film la care toti fubuistii in trening au exclamat la final ca n-au inteles nimic, in timp ce fetele lor in colanti si geaca matlasata golden, si par suvitat-nespalat au vorbit la telefon tipand in gura mare: "ba is la film acuma, la nou cantri foroldmen, ii supernashpa!".

o stire senzationala in ziarul de mare tiraj si incredere, CANCAN. stirea o puteti citi aici. pe scurt aflam raspunsul la una din intrebarile pe care ni le punem de zeci de ani: da dragele mele, noi cele sub un metru saptezeci, suntem mai geloase si mai posesive. partea buna este ca aceasta este cauzata de cei catva centimetri in minus si nu de temperament, hormoni, stari, sau altele. noroc cu acesti cercetatori olandezi si spanioli. mergand mai departe poate descopera ca isteria tine de lungimea nasului, frica de numarul de la pantofi, inteligenta de grosimea degetelor....

saptamana aceasta a fost modesta (vorbesc deja la trecut intrucat nu prea cred ca ziua de maine imi va schimba viata!). La serviciu plictiseala alternata cu agitatie, combinatia perfecta, plimbari in cautare de apartamente pentru coleg si sef. sunt obosita mai mereu desi iau ceva complex de vitamine, cred ca ma prinde astenia. imi doresc mult concediu, dar trebuie sa ma limitez la cele cateva douazeci si ceva de zile contractuale. vreau sa plec undeva departe unde nam mai fost, sa vad locuri si lucruri noi diferite de cele din romania.
saptamana trecuta a fost mai simpatica pentru ca am hotarat ca mai locuiesc un an jumate in timisoara, dupa care ma mut la berlin, orasul meu preferat.


ieri am facut prima mea tarta cu mere. a fost un succes! am doua mari defecte in ceea ce priveste gatitul: pun prea multe condimente si nu pot urmari o reteta. ieri am facut tarta combinand trei retete dupa cum mi sa parut mie ca ar putea sa iasa tarta perfecta. aluatul a fost dupa o reteta de apple pie americana, deci mai gros si mai dens, combinat cu reteta mamei, iar umplutura a purtat semnatura jamie oliver (desi am lasat unele ingrediente afara, cum ar fi stafidele si galbenusul de ou). am condimentat merele cu scortisoara (evident) si cu ghimbir(am incercat sa nu exagerez). ca de fiecare data cand gatesc a avut loc si un eveniment neasteptat, mi sa scurs pe picior un niste de apa cu ulei de la friptura din tava in timp ce am indepartat folia de pe ea (adica am facut si friptura aseara, mare bucatar sef!!). am dres picioru cu putin ulei si acum arata ca nou!

uitare

sunt un om fricos. mie frica de nou, de vechi, de singuratate, de boala, de mine, de altii, de viata, de moarte, de viitor. cand eram mica imi era frica de baubau, de intuneric, de alti copiii etc.
odata cu varsta fricile sau schimbat. acum mie frica de singuratate.
cel mai frica imi e ca intro zi voi uita tot. o sa uit cuvintele, oamenii, limbajul, informatiile acumulate, limba, semnele. sa uit sa vorbesc, sa scriu, sa citesc.

eau de viata

uneori ma transform in Jean-Baptiste Grenouille, bantui strazile si adulmec izul existentei citadine. cel mai autentic miros se gaseste in autobuz, eau de bus (expresie preluata), eau de mic dejun combinat cu dinti nespalati, eau de nemancat diminieata, eau de azi-nu-ma-duc-la-doctor-asa-ca-nu-fac-dus-dimineata, eau de bluza-de-ieri-in-care-am-transpirat-putin...
cel mai mult imi place insa eau de cafea si eau de curat. viata e plina de mirosuri, cea mai mare parte de mirosuri neplacute, miros de probleme, responsabilitati, neimpliniri, ghinion. ca sa mai estompam din miros dam cu parfum, numai ca uneori mirosul nu se lasa acoperit!