cu o zi inainte de prima zi ma doare spatele, si stau mai mult in pat decat in picioare, si bine si rau, desi presimt o seara cu multe emisiuni stupide de televiziune romaneasca.
cu o zi inainte de prima zi am cautat vasc prin oras si am gasit.
cu o zi inainte de prima zi nu m-am spalat pe cap si nu m-am aranjat in vreun fel pentru ca intr-un fel nu e un prilej prea special faptu ca trece vremea.
cu o zi inainte de prima zi fac bilantul: apartament nou cu chirie, mai frumos, mai central si mai mare, masina de spalat, paris, o tunsoare mai scurta, un job nou mai relaxat, prieteni noi si vechi, prima manichiura.
cu o zi inainte de prima zi ma gandesc ca va fi mai bine la fel cum si 2008 a fost mai bine.ceea ce va urez si voua!
sunt tare agitata, am mult de lucru (da, chiar acum inainte de craciun), vreau sa cumpar numai cadouri folositoare in spiritul crizei care vine. timisoara se vrea din nou o mica viena cu weihnachtsmarkt, bine ca de data aceasta lipsesc oile, dar sa nu ma bucur prea repede. invidiez "la maxim" pe cei a caror viata ii poarta pe 20 prin viena!!!
luni am fost la filmul-cu-keanu-pamantul-care-nu-se-mai-invarte-in-jurul-lui, unde pe pitipoance le durea capul si cocalarii isi doreau banii inapoi ca n-au inteles nimic. a fost un film potrivit pentru o zi plicticoasa de luni seara, in care oricum orice faci e ok.
in ultima vreme am cugetat mult pe marginea filmelor care mi-au placut anul 2008, mai ales datorita burn after reading, care chiar mi-a placut, contrar majoritatii.
pentru saptamana asta mai am in program:
-azi o manichiura si ceva cautat de cadouri
-joi: concurs de prajituri pentru dus la colegii de munca
-vineri: deplasare metropola-al-carei-nume-nu-trebuie-pronuntat
ps: cea mai faina lectura de decembrie.
stie cineva vreun Ong in timisoara care cauta colaboratori?
si am fost la belgrad.
la belgrad e frumos pentru oameni urbani ca si mine si pentru sarbi. barbatii sunt inalti si destul de frumosi, bruneti si au fete de luptatori, femeile sunt cam ca la noi, un segment reprezentativ sunt "pipiţele acadea". satele din jur arata cumva ca romania anilor '90, dar se construieste mult. nu au masini fiţoase ca noi, au tot felu de skode si lazi, multe dacia logane. pe pietonalu din zona centrala se asculta muzica house cu volumul la maxim, dar varstnicii nu schiteaza niciun gest. e colorat si gri, vechi si nou, modern si demodat in acelasi timp.
in belgrad cei care arata mai cosmopoliti nu vorbesc nicio limba decat a lor, dar dau indicatii (doar in sarba bineinteles), politia te opreste pentru ca nu esti sarb, dar amenda poti s-o alegi in functie de cati bani ai in buzunar, eu zic de fapt ca e un fel de taxa pe limba engleza.
P:"for this offense you must pay 2000 dinar"
R:"but i am really lost and i only have 1000"
P:"ok then i give an offense for no seatbelt, ok? it is only 1000 dinar"
(legenda: P: politist, R: Radu)
cam asa merge cu ei, deci e cam ca la noi, macar stia politistul engleza, avea un vocabular destul de vast, si ne-a indicat drumul dupa ce am primit amenda.
pe drum spre sarbi am ascultat romante (caini vagabonzi, sa nu uitam sa iubim trandafirii) iar pe drum incoace am ascultat cibelle si yann tiersen, asta pentru cei carora le spune ceva. si nu, nu am mancat plescavita, am mancat japonezisme.
sunt cam 150 de km din timisoara, musai trebuie mers cu un sal/fular/ceva la gat, multa rabdare si harti intr-o limba cunoscuta.
Gilmore Girls e pentru fete pentru ca baietilor nu le plac fetele care vorbesc mult
2 comentarii scris de natalia la 18:06intotdeauna e tare placut s e te intorci la lucrurile care ti-au placut in trecut. weekendul acesta m-a vizitat o prietena foarte buna. afara a fost frig, asa ca am iesit numai cat sa mancam o salata si sa bem niste bere nefiltrata (din pacate n-au avut paulaner, mare deziluzie!). frigul mi-a dat posibilitatea de a purta una din caciulile achizionate si manusile de boschetar de la roxana. tot frigul ne-a facut sa stam in casa la caldurica, ceai, cafea cu lapte, chai, cartofi la cuptor si muffins. meniu nesanatos, gustos si in ton cu sezonul 6 si 7 din gilmore girls. a fost frumos si scurt weekendul ca mai toate lucrurile frumoase (nu fac aluzie la nimic!), mi-a adus aminte de studentie si de cluj, de dependenta de seriale, si de vizionarea lor care era aproape o ceremonie. am ras si neam "depresionat" putin pe faptul ca a trece timpul.
sunt foarte multumita de weekend, cred am viata pe care am visat-o intotdeauna, cu prieteni buni, cu amintiri, dar si cu niste regrete, nu prea multe insa, vreo 5 minute in muzeul regretelor.
multumesc jeni!
intruna din zilele in care ma grabeam la servici (asta mai ales pentru ca ma organizez foarte prost si mereu sun in urma cu cate ceva)ascultam la tovarasu ipod piesa aceasta, si involuntar m-am gandit la tine. cu dedicatie!!
ps: mie imi place mult si green grass. nu stiu de ce, cred ca pur si simplu se potriveste cu starea de leguma de saptamana asta. nu-mi prieste munca!!
afara se face tot mai frig, si mie imi place tot mai mult sa stau lipita de o sursa de caldura, sa beau ceai si sa citesc reviste si sa pregatesc dulciuri la cuptor. imi place sa gatesc in bucataria mea din timisoara, cu vasele si ustensilele mele. si bineinteles cel mai placut este sa savurez ce am gatit. in timp ce gatesc ascult unul din "cd-urile mele de bucatarie", tangouri, ska, bossanova, cibelle, gogol bordello. singurul neajuns din ultima vreme este ca nu-mi mai place cafeaua asa de mult ca pana acum, sau poate ca mi s-a stricat "expresorul", si-a trait si el viata.
viata e buna si sunt multumita de mine ca o furnicuta care asteapta cu o camara plina de provizii sa vina iarna.
in ultima vreme am inceput sa mai am ceva activitate, mai muncesc una alta, ma trezesc destul de devreme dimineata, desi as putea lejer dormi pana dupa pranz. imi place noua mea rutina, ma ghidez dupa deviza daca nu am nimic important de facut nu fac nimic.
am vreme si dispozitie sa ma uit la carti cu zane (care daca le deschizi au o adevarata padure in interior si poze sepia cu zanele, o splendoare!!), sa ascult muzica nou descoperita (fratellis, white apple tree, the pierces, mai ales), sa pictez borcane, sa cresc mirodenii in ghivece in bucatarie.
fetita pe care o meditez la germana mi-a zis saptamana tecuta (in timp ce exersam cifrele pe un desen pe care il faci singur unind cifra cu cifra) ca my little pony poneiul cu coada si coama colorata) nu e nici fata nici baiat dar e copil si ca fratiorul ei nu va fi bebelus cand se va naste, va fi direct baiat. cred ca nu exista munca mai frumoasa. e bine asa.
sandi (bell) si importanta numelui in alegerea instalatorului
2 comentarii scris de natalia la 17:47detin masina noua de spalat, am nevoie de un instalator rapid, eficient si cu un nume sonor. o problema casnica din cele mai obisnuite, care cere rezolvare rapida. zis si facut, incep sa intreb in stanga si in dreapta de instalatori de incredere, aflu ca multi sunt in italia, in spania, in spital sau in alte destinatii exotice, sau pur si simplu deosebit de ocupati.
dupa indelungate cautari, dupa ce ajung in pragul disperarii ca am masina de spalat, haine murdare, detergenti de toate tipurile si consistentele, dar n-am una bucata instalator de nadejde gasesc rezolvare. prin amabilitatea unor oameni deosebiti (radu, stefana si andrei, mii de multumiri pe aceasta cale!!) gasesc un top 3 de instalatori: pe nenea vasile, pe nenea ion constantin si pe nenea sandi (bell!). eliminatoriu nu-l sun pe nenea vasile, intrucat mi se pare ciudat ca se recomanda doar cu prenumele, pe motiv de neincredere. domnul nr 2, care poarta numele providential de ion constantin (un nume potrivit de altfel, suna ca un nume de roman cu simt practic) se pare a nu f instalator ci electrician (adica dupa propriile spuse nu instaleaza masini de spalat, doar le repara), asa ca este si dansul eliminat. totusi intra pe lista de electrician de incredere si se dovedeste a fi un om simpatic, cu care am purtat deja 3 conversatii intrucat s-a oferit si el la randul lui sa-mi caute un instalator din cunoscutii sai. si cum toate lucrurile bune sunt trei, il contactez pe domnul (nenea) sandi, care imi cere direct adresa, bineinteles cunoaste atat zona in care locuiesc, cat si tipologia masinii de spalat si se prezinta vineri la fata locului inarmat cu toate chestiile instalatoricesti de care are nevoie, totul ca sa-mi faca viata mai frumos mirositoare!
cand nu pot sa adorm ma gandez ca patul meu este la etajul patru deasupra orasului timisoara. daca n-ar fi pereti as vedea domul, si catedrala, si luminile de pe strada take ionescu.
daca am avea pereti de sticla, sau din materiale transparente s-ar vedea toate paturile hidoase cu motive orientale si culori turbate, scamosate de la spalat, sau patinate de timp, pe care le-am cumparat candva sau pe care le-am primit cadou cu care ne acoperim ca "oricum nu ne vede nimeni"; sosetele aruncate pe jos "ca azi oricum nu vine nimeni in vizita"; toate canile nespalate pentru ca " mai sunt cateva curate in dulap pe care sa le folosesc"; toate gesturile pe care le facem pentru ca nu ne vede nimeni...
poate ca oamenii ar fi mai simpatici sau mult mai infricosatori prin prisma dezordinnii cotidiene din casa si din felul de a fi, sau poate ca nu.
mi-am cumparat niste reviste din paris in septembrie. rasfoindu-le mi s-a facut foarte dor de oras, asa cum e el, murdar, cosmopolit, scump si in continua miscare.
pe scurt, de 1 mai fiind la neptun cu smaranda si copilul lor, adi, boogie se intalneste cu doi colegi de liceu pe care nu i-a vazut de o buna bucata de vreme. as rezuma filmul la urmatoarele momente:
-ea pleaca sa culce copilul, el ramane cu prietenii sai
-incearca sa arate ca nu s-au schimbat prea mult din liceu
-vorbesc despre fostele iubiri, despre masini si despre fostii colegi
-asculta muzica pe care o ascultau pe vremuri
-se duc la bowling ca pe vremuri (spirit de competitie)
-il suna mama
-isi dovedesc barbatia intr-o discutie cu o domshoara cu promotie
-incep sa cante
-boogie se intoarce la smaranda si se cearta, ea ii scrisese un sms in care ii reprosa ca se distreaza in absenta ei, ei nu ii place de prietenii lui: "nu are ce sa-mi placa la ei"; cearta degenereaza in reprosuri: ea zice ca nu acorda destul timp copilului, el zice ca aduce bani in casa: "te comporti ca o sotie"
-el pleaca
-se intalneste cu baietii in club
-se duc sa manance o saorma
-discutie despre viata: romania-strainatate (la noi-la voi), vor sa puna bazele unei afaceri, discuta despre moarte (unul din colegi a murit), isi jura prietenie vesnica, vorbesc despre casnicie, bani ("nu toti au crescut in cotroceni", eu am fost sarac, tu ai fost bogat)
daca majoritatea va sunt cunoscute (chiar si partial) aveti peste 20 de ani, sunteti intr-o relatie si locuiti in romania.
desi inca n-am vazut boogie (mai nou e numai de la ora 14) am mers ieri seara la ember. filmu e in stilu golden compass. ca sa scriu in limbaj de scoala: "actiunea se petrece intr-un oras subteran.." ridicat de catre "constructori" pentru a salva planeta (concluzia mea), unde oamenii beneficiaza de lumina datorita unui generator care isi da suflarea. orasul se ghideaza (ca si lumea noastra) dupa niste legi bine stabilite de aceeasi "constructori", au un fel de biblie a orasului, un primar corupt, tot felul de sarbatori gen "ziua numirii"- in care tragi un bilet ca la loz in plic si afli ce slujba vei avea (cam din categoria ajutor de instalator, ceasornicar, magazier, electrician, spalator de podele, tesator, caraus de galeti; "ziua cantatului"- in care se canta imnuri ctitorilor orasului. imnul in sine e foarte amuzant e un fel de crede si nu cerceta. evident este ilegal sa parasesti orasul, sa te indrepti spre necunoscut si desi nimeni nu stie cum sa evadeze, ca intotdeauna exista o cale.
locuitorii sunt imbracati foarte eco, in tricotaje, bumbac si alte materiae naturale, par doar usor nespalati si nepieptanati. sunt evident foarte skinny pentru ca orasul nu mai are rezerve de mancare, mai ales pentru ca primarul se ingrasa in buncarul sau secret, acolo unde e de fapt toata rezerva de mancare.
cu alte cuvinte un film foarte simpatic pentru o seara de luni- vineri. de remarcat din nou publicul timisorean de cinematograf care a empatizat inca o data cu personajele principale,incurajandu-le cu voce tare in toate situatiile grele. asa-s banatenii, sufletisti!!
exista anumite certitudini in viata:
-lumea se imparte in oameni carora le place untul de arahide si carora nu le place untul de arahide (cu extensiile aferente)
-majoritatea femeilor/fetelor/tantilor care se uita la un episod din prison break se vor uita si la un al doilea episod (desigur pentru a urmari actiunea serialului)
zicea prietena mea stefana de o emisiune pe travel living, pe care am inceput sa o caut, evident pentru ca era o emisiune culinara iar eu sunt un mare fan. am tot urmarit postul cu pricina ceva emisiuni cu unii care se tatueaza, altele cu renovari in stilu do it yourself, pana cand ieri la ora 13 dau peste anthony bourdain in sfarsit. evident ma indragostesc la prima vedere si de emisiune si de personaj. azi am urmarit emisiunea cu sfintenie, era despre argentina, o tara nerecomandata vegetarienilor. citesc despre el ca are un restaurant gen brasserie. atunci no reservations sa fie!
obsesia jamie oliver a trecut intrucat am constatat in repetate randuri ca retetele lui nu sunt abordabile de oameni normali. nu iese ca in poza si nici nu au un gust exceptional. cartile sale de bucate sunt insa foarte simpatice.
partea buna a lipsei de ocupatie in campul muncii este ca pot urmari diverse emisiune in timpul diminetii, pot sa mananc mic dejun (azi am avut cafea cu lapte si self made muffins cu cereale). cred ca trebuie intr-adevar sa savurez momentele astea pentru ca presimt ca nu vor tine prea mult.
de cand beneficiez de program flexibil (adica de cand lucrez putin si in general dupa ora 4) sufar de Lipsa De Organizare. adica: ma trezesc destul de devreme, pe la 9 (mai ales ca as putea dormi pana La pranz), ma invart prin casa, mai strang din lucruri (cand am chef), imi beau cafeaua citind presa (o frec pe net), iau micul dejun (in bucatarie, in liniste tragand cu urechea la guerrilla), ma uit la televizor nitel, la pro 7, dupa care incerc sa ma organizez. de fapt totul incepe invariabil printr-un brainstorming: incerc sa ma gandesc daca am ceva urgent de facut (in general nu am), dupa care ma gandesc ce pot lasa pe ziua urmatoare (traduceri, mailuri, etc). pana la urma ajung sa citesc (la fel, daca am chef), sau stau si pierd vremea nefacnd mare lucru. ajung sa aman multe de pe o zi pe alta pana uit de ele.
de saptamana aceasta am totusi doua date fixe de lucru, marti si vineri dupa 6. in rest bate vantu. si mai astept verdictu unora in ceea ce priveste o traducere. cam atat.
pentru azi ar fi de facut urmatoarele: factura in excell, mailuri, verificat un document, pus haine in dulap, vizionat episod nou desperate housewives, vizionat masini de spalat, cumparaturi casa si eventual deseara mers la boogie.
sa vedem ce reusesc sa fac din toate astea..
zicea cineva ca nu e corect politic "brainstorming" dar nu imi aduc aminte varianta corecta
new york- a realiza
napoli-lupta
roma-sex
stockholm-conformism.... zice elizabeth gilbert
de cand am citit asta parca tot inerc sa gasesc cuvintele oraselor in care am fost in ultima vreme. pana acum am gasit doar ARAD- incet si BUCURESTI- trebuie, desi nu sunt inca 100% convinsa de cuvantul pentru bucuresti. ma mai gandesc.
pe lista mea ar mai fi inca paris si viena.
partea buna a jocului astuia este ca am chef sa citesc, si chiar citesc, si inca mai mult decat atat reflectez la ce citesc. presupun ca e un pas inainte, si nu vine doar din lipsa de activitate din ultima vreme.
pentru ziua de azi ma declar multumita (desi e doar 9:47) pentru ca am scris pe blog (imi propun de 2 luni), pentru ca am schimbat looku blogului, desi nu sunt pe deplin multumita, si pentru ca in sfarsit am pus si link-uri noi.
exista multe subiecte care sunt la moda in romania. unele tin o zi, unele o saptamana, altele chiar mai mult.
uneori cand ma plictisesc foarte tare, in ultima vreme oricum destul de rar, butonez pe superposturile romanesti, si poposesc pe antena 3 la emisiunea lui mihai gadea si a profesorului traznit cu freza in vant.
ultima data s-a intamplat cand era sus- amintitul invitat. de gustibus literar nu vreau sa comentez, si mie mi se intampla sa nu-mi placa un autor sau un text pe care multi il considera foarte bun. mi s-a parut totusi jenant cum a fost tratat textul lui neagoe de catre "moderatorii" emisiunii.
textul mi s-a parut bun, poate cel mai bune text pe care l-am citit in ultima vreme, emisiunea deplasata ca de obicei.
am urmarit retroactiv ce s-a scris despre acest subiect, si am senzatia ca traiesc in romania, tara oamenilor care isi ocupa timpul cu polemici inutile. poate ca cei de la emisiunea amintita n-au frecventat nici un muzeu in strainatate, sau poate nu-si mai aduc aminte.
si nu vad mare lucru...
sunt genu de om care gaseste obsesii din zbor si daca nu le gasesc eu ma gasesc ele pe mine. momentan pe langa ca ascult la disperare tom waits urmaresc cu si mai mare disperare dr house (pe rtl, axn, si la modu' ordonat pe laptop). am trecut intrecut cu lost prin aceeasi obsesie, si n-am crezut ca mi se va mai intampla vreodata.
house mi se pare mai realist, mai uman, figura lui imi aminteste de dermatologii din romania, cei care se uita la tine de la distanta, stramba din nas si iti zic ca ai ceva extrem de grav (desi in final se dovedeste a fi o banala alergie). imi place desfasuratorul serialului, elucidarea misterului diagnosticului. ma intreb cum ar putea fi posibil asa ceva la noi, si ajung la concluzia ca n-ar fi posibil.
se intrevede o prietenie lunga si trainica, mai am inca vreo 4 sezoane de parcurs.
trebuie. cred ca e cea mai importanta decizie pe care am luat-o in ultima vreme. si cand trebui, atunci trebuie.
schimbarea aduce un suflu nou vietii- cel putin asa ne mint revistele de femei. nu nu m-am despartit de consort, nu trec printr-o deceptie sentimentala. totul e bine. si totusi simt ca trebui sa fac ceva. altceva. dupa cum ziceam si pe twitter!
partea cu schimbarea domiciliului e cea mai simpla. din septembrie ma mut (multumim stefana!) intr-un apartament mai in centru si mai mare. si intentionez sa-mi schimb bretonu, poate il fac oblic sau poate il mai tund.
partea cu jobu si cu schimbarea la fata sunt mai dificile. cred ca ar trebui:
-sa-mi fac o astrograma
-sau macar sa-mi citesc horoscopu
-sa-mi decorez apartamentul viitor feng suie
-sa joc saptamanal la loto
-si sa cred in destin.
radu zice ca nu e momentu' si nici tara. eu astept.
ps: jeni daca citesti postu' asta sa stii ca imi pare rau ca am ratat stereophonics.
s-au intamplat prea multe in ultima vreme, de multe ori mi se intampla sa nu pot scrie atunci cand chiar as avea ce scrie. am vizitat o prietena draga tare, si m-am simtit tare bine. ea va poate confirma:), am avut niste zile libere, am citit (sotia calatorului in timp), am vazut un film bun (dragoste in vremea holerei), am fost sa inot, am primit niste oferte tentante de iesiri din monotonia romaniei, am primit in sfarsit niste traduceri literare de facut, asa ca mai pot face abstractie de vesnicele contracte pe care le traduc. ascult mult sterephonics si miss platnum(ma intreb de ce???), dorm mai bine noaptea, si de cand am ustensile noi de bucatarie am inceput din nou sa gatesc.
am fost tare necajita ca nu mai am acces la un blog pe care il citeam frecvent, pacat! blogul lui cori chiar imi placea.
sophie und virginie- imi placea foarte mult, mai ales misterul disparitiei parintilor celor doua
Frau Pfeffertopf- ma uitam si la asta, nu era printre preferate
mila superstar- toate fetele din clasa erau mila, mai putin roxana care era midori. trist cum moare prietenul lui mila
Lady oscar- in top 3 al preferintelor
Katzenauge- rula si la italieni, asa de mult imi placea ca ma uitam si la italieni desi nu intelegeam mare lucru
eine fröhliche Familie- la fel, top 3 al preferintelor. imi placea de jo care era scriitoare
die kinder vom berghof- ce frumos cantec. desenul il urmaream sporadic
asadar am discutat despre beverly hills (simpatiile au fost impartite frateste intre dylan si david), serialu' australian care rula in paralel cu acesta (by the way: daca isi aduce cineva aminte cum se numea m-as bucura mult), take that, desenele animate de pe posturile germane, s.a.m.d.
cu mare regret in suflet trebuie sa recunosc ca am omis doua personaje marcante ale copilario-adolescentei mele: Nils Holgersson si Sandy Bell. au fost predecesorii erei beverly hills/ melrose place/ willkommen im leben (cel cu jared leto). promit sa-i aduc in discutie data viitoare.
pentru mine a fost una dintre serile cele mai placute din ultima vreme. cu ocazia asta mi-am dat seama ca mai cunosc versurile unor desene animate (spre deliciul asistentei am si fredonat putin). poate imi explica vreun psiholog de ce imi place sa discut despre anii '90?!
imi place mult sa-mi cumpar cate un parfum nou cand sunt prin strainatati desi raman fidela aceluiasi familie de miresme.
cred ca felul in care mirosim se leaga de personalitatea noastra, de educatie (mai ales cand e vorba de transpiratie). de aceea ramanem fideli anumitor game de mirosuri.
azi miros a munchen desi sunt in nesuferita si poluata timisoara. nu cred sa fie vreun parfum care sa miroasa a timisoara, in cel mai bun caz poate fi asociat mirosul de beton incins.
ieri am aflat ca am 4 zile de concediu in plus (motiv de betie de altfel, dar dupa ultima vizita la cluj am devenit mai precauta cu alcolul).
visez ca tot romanu' la vacante in orase europene in care sa ma holbez la prosperitatea si educatia altora. ce urat din partea mea!
cum ar zice cineva: "ce barbat eram odata"! si ce frumos era cand simteam cum trece vremea si aveam sub 20 de ani. ce viata!
ma consolez cu o cafea musai la o cafenea din oras si eventual daca vrea consortu' cu inca o vizita la terasa nora, cel mai frumos loc dintre blocurile gri.
prietenii stiu de ce!
ultimul vazut e "comedioara" cu ashton kutcher si cameron diaz. recomand bomboane fondante musai roz sau mov si una sau doua beri redd's. e un film la care mergi "sa te razi" la modu' activ, tipic american, cu ei frumosi si intelegenti, cu prieteni cei mai buni mai putin frumosi si inteligenti (chei, burtosi, "cocalari" dar simpatici). se termina in stil trubaduresc "decat sa fac ceva ce nu-mi place mai bine nu fac nimic"- pentru fanii genului. Hallo Licht!
ps: in fata noastra statea o "tanti spre babuta" echipata cu doua plase din material de canapea care "tare s-a mai ras". probabil i-a placut putin de ashton, stiind ca lui ii plac femeile "mai coapte".
pana acum am mers sa votez la alegeri. prima oara am incercat in localitatea vladimirescu unde am buletin de o saptamana. am mers impreuna cu bunicul lui radu (bunicul are 94 de ani) . nu m-au lasat sa-l ajut pe motiv ca nu suntem rude, nu m-au lasat sa votez, pentru ca nu am buletin de 3 luni in comuna.
a doua oara am incercat la arad, unde nu m-au lasat initial sa votez pe motiv ca am buletin de vladimirescu. intr-un final la insistentele mele si a tatalui meu am reusit sa votez (m-au identificat pe listele de vot dupa CNP). remarc totusi partea amuzanta a situatiei: in timp ce la stefanesti, in ilfov, au existat altercatii intre votanti, pe motiv ca nu aveau cum sa intre toti in acelasi timp, eu ma luptam cu legea, care imi refuza dreptul de a vota, atat la domiciliul nou, cat si la cel vechi.
simpatica tara in care traim, care ne omoara toti neuronii.
voi mentiona concluziile:
- asa cum altii au 400 de cuvinte pentru zapada, asa avem noi multe cuvinte pentru macar: basca (cu ş) fiind unul dintre favorite! aa si batar (cu ă)!!
- imi plac in mod deosebit cuvintele gen: spais (pentru camara), legheleu (cred ca pentru camp), pult (pentru tejghea), fitancau (pentru flacau)
- exista expresii in care se foloseste pasivul in locul activului: am fost dusa/ iesita in loc de am iesit/ eram iesita
- imi plac adverbele: numaidecat, indata. propun folosirea lor in loc de imediat!
- se pare ca se foloseste constructia: merg decat acasa! rog participantii la conversatie sa-mi mai explice inca o data ce insemna!
- momentan dispun de ticul verbal: cumva! e un cuvant care se poate folosi oricum oricand in orice situatie!
later edit: pentru fanii dj boros
You Should Be a Film Writer |
 You don't just create compelling stories, you see them as clearly as a movie in your mind. You have a knack for details and dialogue. You can really make a character come to life. Chances are, you enjoy creating all types of stories. The joy is in the storytelling. And nothing would please you more than millions of people seeing your story on the big screen! |
ieri seara mi-am lasat buletinul acasa la arad pentru ca trebuie sa-l schimb. in vis imi aparea buletinul in portofel. in vis ma gandeam daca nu l-am lasat acasa totusi. mi se intampla frecvent sa visez chestii reale, si sa-mi apara chiar realul in vis.
am dormit cu geamul deschis. incepe sa fie cald seara in apartament. oare in timpul verii avem numai visuri de vara?
la timisoara e soare si cald, primavara n-a venit, dar a venit direct vara. in sfarsit putem purta sandalute, flipflopsi, fuste de vara, maiouri si alte chestii lejere.
trec prin faza galben acum:)
observ o nou metoda electorala a primarilor: profilul de haifaiv. e ca un fel de cv monden in care pe langa realizari pui si poze cu familia sau din concediu. ce mai, ne modernizam!!?!
radu zice ca as putea sa scriu un roman in timpul orelor de serviciu, dar nu e asa. uneori am enorm de munca alteori foarte putin. cred ca ar iesi un roman prost, fara legaturi intre capitole si personaje.
azi e una din zilele in care am un bolovan in loc de cap, trebui sa repet fiecare amanunt in gand ca sa nu uit, trebui sa-mi notez tot ca sa nu omit ceva. daca lunea s-ar transforma in vineri, am fi cu totii mai fericiti. sa se desfinteze lunile deci!
am avut un weekend mai plin ca de obicei. vineri am fost la un concert clasic pe malul begai, dupa am iesit cu colegii de birou. sambata am fost la arad si am iesit cu fostii colegi de liceu. a fost amuzant, si s-a lasat cu redds-uri si becks-uri. duminica am fost sa-l vad pe radu la baschet si la film. la 21. mi-a palcut mult. imi place tot mai mult sa merg la cinematograf. nu cred ca au fost nici doua saptamani in 2008 in care sa nu merg deloc la cinematograf. e bine cand esti coplesit de diverse activitati.
am fost in cehia. la tara in cehia arata altfel decat la tara in romania. oamenii isi ingrijesc casele, care arata de la foarte frumos pana la foarte civilizat, campurile sunt cultivate, nu tufe de buruieni. oamenii sunt mai relaxati si mai natural amabili.
oamenii din romania sunt frustrati, de munca si de viata in general. stau in trafic prea mult ca sa mai zambeasca, platesc prea mult pe alimente sau mananca foarte prost, isi fac munca in scarba, isi petrec timpu liber obosindu-se, sau muncind, n-au teluri, n-au vise, se simt subjugati sefilor lor din strainatate, fac curat superficial, imping gunoiu' sub covor.
oamenii din romania se simt obositi si batrani foarte devreme. majoritatea fac facultate pentru ca asa se face, se casatoresc de frica gurii lumii.
oamenii din romania sunt tristi, distrusi si fara perspectiva si daca sunt tineri si nelinistiti.
si totusi, romania is my country, vorba cantecului.
cu atat mai greu imi e acum sa ma concentrez dupa toata saptamana de deconectare. nu am chef de munca, as vrea sa fie vacanta de acum incolo. numai gandul la concediul din septembrie care e atat de indepartat ma face sa ma intristez subit. pana atunci cu ce ma ocup? cu cine votez? imbatranesc si am senzatia ca vremea trece din ce in ce mai repede. cand aveam zece ani asteptam cu nerabdare sa fac 18, si acum ma gandesc cu groaza la cei 25 care se apropie cu pasi parca prea repezi.
am citit una alta in ultima vreme, acum rasfoiesc activ cartea trendy-ului bucurenci, blogul scos la imprimanta, ascult kate nash si shantel, ma uit la seriale americane, merg la cinema, urmaresc drama fotbalului de liga romaneasca, dorm mai putin, adica incep sa ies din hibernare, si parca incepe sa-mi treaca si astenia de primavara care a inceput in ianuarie.
luna mai e o luna buna, cred ca toate lunile mai au fost luni bune pentru mine. atunci sa fie mai tot anul!!
a doua oara cand mi-a placut de cineva eram studenta in clasa a 4-a. il chema arnold. n-a fost sa fie!
cu arthur mai pastrez inca poze. chiar daca erau alb negru si el era stirb dragostea dintre noi se vede de la o posta. cel mai frumos era cand imi zambea si isi dezvelea gingiile. eu nu eram stirba dar purtam colanti grosi de lana bej si o vesta alb negru. era inainte de 89.
arnold a alunecat si a intrat cu bratul prin geamul usii de pe coridor. s-a taiat rau de tot. avea ochi albastrii si mana bandajata. eram in aceeasi clasa. aproape tuturor fetelor din clasa le placea de el. evident ca n-aveam curaj sa-i "cer prietenia". am aflat in clasa a 5-a ca si lui i-a placut de mine in clasa a 4-a.
e de muzeul regretelor.
Later edit: intre timp am ajuns la litera R:)
imi plac blogurile, imi plac jurnalele. cand aveam vreo 14 ani am avut un jurnal intim, era rosu foarte kitsch cu niste flori brodate. scriam cu mare avant vrute si nevrute, in special confesiuni amoroase, de care baiat imi placea, de care nu-mi placea. cam un an l-am tot umplut cu povesti de adolescenti. cand a venit vara l-am luat cu mine in vesnica mea excursie la mare, la eforie sud. bineinteles ca n-am avut mare elan la scris, astfel ca la plecare l-am si uitat in camera de pensiune. multa vreme dupa aceea mi-a fost frica sa nu-l gaseasca cineva cunoscut. daca ma gandesc bine, ar fi un excelent subiect pentru emisiunea lui dandiaconescuindirectlaotv, un senzational: am gasit jurnalul kitsch-os al unei fete care acum 10 ani avea 14 ani. INCREDIBIL! cu siguranta mi-ar compromite viitorul meu de primar general al capitalei!
(Beirut- Nantes) via versatile media
sunt un om ciudat:
B. daca nu ma adresez cuiva cu apelative politicoase in anumite situatii informale de exemplu, astept sa fiu "tutuita". in magazine, la cosmetica, si numai in cazul in care interlocutorul este de o varsta apropiata mie.
in general se intampla altfel decat la puctul A sau B.
totusi trebui mentionat ca sunt in general um om destul de calm, suport cu stoicism impertinentele si nesimtirea. rareori raspund la "rautacisme".
o singura data insa marturisesc ca mi-a sarit tandara/mustaru'/tensiunea. se facea ca intr-o seara eram la metro cu tata, la cumparaturi, evident. si se mai facea ca stateam la coada in spatele unora cu 4 carucioare plini, care mai cumparasera si niste electrocasnice pe langa. evident inarmati cu multa rabdare o intrebam pe domsoara de la casa cat mai dureaza. la care ea ii raspunde obraznic la tata: " da ce, n-ai timp sa stai, unde te grabesti?" moment in care o atac verbal, inainte ca tata sa zica ceva. ii explic distanta care ar trebui sa existe intre ea, angajata firmei, si tata clientul (regele firmei, cum zic nemtii) cel care plateste, ca ar trebui sa existe o distanta pe baza diferentei de varsta, si bineinteles un alt ton de adresare.
tata a fost surprins de viteza mea de reactie, dar si de faptul ca am certat-o oarecum pe domsoara de la casa. de atunci ne saluta de fiecare data cand trecem prin magazin. nu stiu daca intre timp a luat niste meditatii de politete?!
nota redactiei: daca uneori va uimeste tara in care traiti, daca vi se pare romania tara tuturor posibilitatilor, daca unii oamenii vi se par incredibil, daca nu ati auzit de jocul lapte gros, daca uneori va minunati cate compilatii de manele sunt pe piata, cititi acest post. mie mi-a placut foarte mult!!
You Belong in the Baby Boomer Generation |
 You fit in best with people born between 1943 and 1960. You are optimistic, rebellious, and even a little self centered. You still believe that you will change the world. You detest authority and rules. Deep down, you're a non conformist. |
What Your Easter Egg Says About You |
 You are responsible, loyal, and a true leader. You are able to pick up the slack when needed... And you never feel resentful for helping others. You are a true friend. You enjoy knowing that people can count on you. |
You Are Garlic |
 Of all the spice types, you are the most universally loved. You get long with pretty much everyone, and you leave a lasting impression. You adapt yourself well to situations. You can fit in or stand out, depending on what you're called on to do. |
You Are Sneakers
You are creative, funky, and forward thinking.
You are cool, but you are still approachable.
You are stylish and edgy, but you aren't a slave to fashion.
You tend to put your own spin on trends.
You tend to have a fast paced, busy lifestyle.
Not a lot of people can keep up with you!
You should live: Near nature
You should work: In a job that keeps you on the go
1. vreau sa se faca ora 4!
2. de unde imi iau conversii astia?
3. ce mananc la pranz?
4. mi-e somn!!
5. e cam fierbinte ceaiu' iar ma ard
6. n-am chef de nimic
7. de ce mai suna telefonu?
8. vreau liber!
via alte bloguri
gura lumii timisorene (care dupa cum aud eu spune firmei aen, care se afla in zona stadion, faen!!!) numeste strada brancoveanu "fasia gaza"!!, asa ca daca treceti pe aici mai degraba intrebati de fasia gaza sau bazar decat de strada brancoveanu. viata bate filmu'!!
powered by shantel disko partizani (in ritm cu strada!)
1. mi-am dat seama ca de doua zile nu putea nimeni sa ma sune, Orange is watching me
2. brusc mi-a murit ipodu, a cedat psihic si nu s-a mai pornit
eu nu prea am noroc la electronice, laptopul e in coma profunda, asta stiti deja.
ieri ma suna tata sa ma intrebe daca am patit ceva intrucat de cate ori ma suna i se zicea:
-abonatul orange nu poate fi contactat!
mai multe mesaje pe care le-am trimis n-au ajuns la sursa si nici n-am primit niciun mesaj. ca un client respectabil dau telefon la serviciu' clienti. imi raspunde o domshoara pe nume laura, care ma informeaza ca din cauza summitului a fost interceptat semnalul orange si multi abonati n-au mai putut fi contactati. ma sfatuieste sa schimb reteaua in "de exemplu vodafone" si dupa aceea in orange. la final ma intreaba cu aceeasi naturalete trainuita daca ma mai poate ajuta si cu altceva. ideea e ca sunt de multi ani abonatul firmei portocalii dar de cand am aflat ca au introdus un sistem de urmarirea angajatilor m-am cam ingrozit. oricum ni se asculta telefoanele mobile la modu ca se intercepteaza convorbiri in cazul unor cuvinte cheie, dar tracking systemu mi se pare exagerat. probabil ca sa poate urmari angajatorul de cate ori mergi la baie si cate minute pe zi stai la pauza de tigara.
a doua nenorocire pe ziua de ieri s-a produs pe drumul de la piata spre casa, cand ipodul s-a inchis dintr-o data, si inchis a fost! de dimineata insa a pornit din nou miraculos. o minune! macar atat! cred ca apple-ului nu-i plac pietele din timisoara!!
am asa un vis cum ca as face parte dintr-un club de carte, cu intalnire saptamanale, cu discutii, cu schimb de cartii. cred ca am vazut prea multe filme americane la viata mea. daca stiti de vreunu prin timisoara anuntati-ma.
intampin orice sugestie livreasca cu drag, curiozitate si avant literar.
later edit: ce putine sugestii:( ma gandeam ca voi aduna o lista lungaaaaaaa...)
era cald pe la ora 19, am purtat jeansi si balerini fara ciorapi, un tricou si un cardigan. as fi iesit cu radu la o plimbare printre blocuri daca n-ar fi avut laborator. m-am asezat pe o banca si am sunat o prietena. ieri credeam ca a venit primavara. azi inca mai sper.
- http://mr-vinylov.blogspot.com/
- http://simplybreakfast.blogspot.com/
- http://camillaengman.blogspot.com/
- soundtracku' everything is illuminated
- mr. magorium's wonder emporium
- nicole krauss istoria iubirii
- perna pt vana de la bodyshop
- noile mele cani albe de supa (promit niste poze)
- bebe- siempre me quedara
cand stiu ca voi avea o zi mai obositoare incep de dimineata sa intru in actiune: ascult muzica tare la ipod, gen mando diao, babyshambles. cum s-ar zice apas pe butonu de activare, beau o cafea tare, si ma gandesc la activitatile pe care le voi intreprinde dupa orele de munca. asta ca sa am un scop in ziua respectiva. uneori tine figura, alteori nu!
mai nasol e cand sunt in pana de muzica buna. imi place sa ascult muzica si ma deprima cand ma invart in acelasi cerc de melodii, cand am aceleasi playlisturi. noroc cu jeni! am descoperit acum ceva trupa pe numele ei bebe. imi place piesa siempre me quedara. ma inspira! imi place mult sa primesc sugestii muzicale!!!
e rau sa nu ai lucruri care sa te inspire, carti, filme, muzici, oameni... oricum observ in jurul meu ca oamenii incep sa nu mai aiba senzatii, nu le mai place nimic, nu se mai entuziasmeaza. incep sa nu mai simta, nu-i mai inspira nimic...
powered by extremvit(vitamine) apa cu lamaie si supa chinezeasca la cana de plastic
totusi m-am bucurat la final ca nu am peste 30 de ani, cred ca mi-ar fi stricat ziua o astfel de evaluare, macar mai am asa un an in care sa-mi fac de cap!!
in anul 2008 unii traiesc fara curent electric in romania!
pentru a primi cateva sute de euro (in caz fericit cateva mii) sunt nevoiti sa-si expuna drama pe micul ecran. sunt obligati sa arate publicului cum le arata casele, ce boli au parintii si bunici, prin ce drame au trecut, ce accidente cumplite au avut. daca nu ne-ar arata nu le-ar da nimeni bani. drama lor aduce rating. ratingul aduce mila. mila aduce bani. bani aduc o viata mai buna, macar pentru un timp.
daca bei multa cafea, te dor ochii de la monitor chiar daca porti ochelari de vedere, daca te doare spatele de la "stat jos, pe scaun", daca ti-e somn pe tot parcursul celor 8 ore de munca, daca abia apuci sa mananci ceva produs de patiserie ca n-ai vreme de mancare calda si pauza de masa, daca te doare stomacu permanent, daca toata saptamana astepti vinerea, si sambata te ingrozesti ca vine o alta saptamana... atunci esti un BIROPAT.
biropatii sunt si ei oameni, in general poarta ochelari cu rama neagra, haine in culori pamantii, paltoane si genti negre. le place muzica cu subtext, cafeaua si pantofii cat mai comozi. biropatii au intotdeauna minim doua pachete de batiste de hartie la ei si crema de maini. acesoriul lor preferat este suportul din metal pentru carti de vizita. au mersul grabit, intotdeauna asculta muzica pe drum si incearca sa retina ce gandesc ca sa posteze dupa aceea pe blog.
ma cheama natalia, sunt un biropat!
mare mi-a fost mirarea ca mi s-a parut un film foarte bun, cu un javier bardem (ce nume de superstar hollywoodian) exceptional. nu stiu daca e neaparat genu' de film american de oscar.
oamenii rai ni se par urati. asta o stiu copiii si asta am simtit si eu la mai toate scenele care il infatisau pe criminal. cred ca e o senzatie naturala. copiii au tendinta sa confunde raul cu uratul. poate ca si adultii, eu cel putin.
asa ca filolog mi s-a parut interesanta alegerea titlului. mi-au mai placut recurenta simbolului cizmelor de cowboy sudist, si bineinteles accentul personajelor. una peste alta a fost genul de film la care toti fubuistii in trening au exclamat la final ca n-au inteles nimic, in timp ce fetele lor in colanti si geaca matlasata golden, si par suvitat-nespalat au vorbit la telefon tipand in gura mare: "ba is la film acuma, la nou cantri foroldmen, ii supernashpa!".
saptamana trecuta a fost mai simpatica pentru ca am hotarat ca mai locuiesc un an jumate in timisoara, dupa care ma mut la berlin, orasul meu preferat.
odata cu varsta fricile sau schimbat. acum mie frica de singuratate.
cel mai frica imi e ca intro zi voi uita tot. o sa uit cuvintele, oamenii, limbajul, informatiile acumulate, limba, semnele. sa uit sa vorbesc, sa scriu, sa citesc.
cel mai mult imi place insa eau de cafea si eau de curat. viata e plina de mirosuri, cea mai mare parte de mirosuri neplacute, miros de probleme, responsabilitati, neimpliniri, ghinion. ca sa mai estompam din miros dam cu parfum, numai ca uneori mirosul nu se lasa acoperit!
nu am dus lipsa de nimic, insa aveam in suflet amaraciunea ca in tara mea nu se gaseste tot ce e in vest.
am fost un copil visator, iar acum sunt un adult (ce cuvant urat) si mai visator. visez la narnii, hogwarts-uri, puteri magice, poduri din terabithia, lumi paralele. la o magie ascunsa a lucrurilor. mi-a placut foarte mult ideea coexistentei lumii magice si lumii incuiate la j. k. rowling, si daca ar fi sa aleg versiunea mea preferata, asta ar fi. mi-ar placea maine sa descopar ca exista un minister al magiei.
proabil ca rutina ma aduce in pragul visarii si ma face sa sper ca exista si ceva spectaculos in viata mea, o aventura neobisnuita care sa ma scoata din cotidianul banal.
sunt fana a genului "film pentru copiii". ma uit cu drag la eroii copilariei copilului anului 2000, desi am senzatia ca nu acestia sunt eroii majoritatii copiilor, ci fotbalistii, luptatorii de wrestling si personajele de jocuri virtuale. vorba cantecului: noi in anul 2000 cand nu vom mai fi copii...
este un magazin deosebit, situat in mai multe cartiere a orasului mai sus aminitit. cel din cartierul Grigorescu, de altfel singura filiala familiara mie, beneficiaza si de o vitrina pe masura, pe care sunt "postate" diferite postere care fac reclama conceptului magazinului. reclame imbietoare care te invita intri si sa cumperi.
intr-o simpatica fantezie/ acces de ras nebun la un latte in Flowers in Cluj am pus bazele unui proiect de branduit (impreuna cu octi) pentru dinstinsa retea de magazine: musai muzica dark, vanzatoare tipator imbracate in culori neon si cu tencuiala de fard pe fata (roz si verde) , iar in interiorul magazinului prezentari de moda, cu hainele din magazin. au fost niste idei savuroase, de moment, pe unele nici macar nu le mai retin.
cu mare tristete am constatat sambata trecuta ca s-a inchis magazinul din Grigorescu, promit insa un later edit in memoriam, cu poze facute de mine in persoana!
dragii mei prieteni din cluj, vreau sa va rog pe aceasta cale sa mergeti in magazinul din zorilor, sa luati niste prieteni cu voi si sa faceti vanzare. dragii mei prieteni din alte orase, daca sunteti in trecere prin Cluj, dati o tura prin cartierul zorilor, daca nu gasiti magazinul intrebati niste studenti pe strada, precis stiu sa va indrume.
se numeste "Visul Imaginatiei" si este un second hand (secănd, cum se zice la cluj)!!
Later Edit: este unu si in cartierul Vlaicu din Arad!
de ce poarta vesta tricotata toate functionarele de la posta??
1 comentarii scris de natalia la 09:51am aterizat cuconeste intrun oras tare drag cu multi oameni tare dragi in principal pentru ca e ziua lu' jeni luni, in subsidiar pentru ca imi doream sa indosariez diplomele vietii mele clujene. zis si facut, doar ca intrarea in posesia diplomelor a ridicat anumite dificultati de ordin administrativ. diploma de licenta a adus cu sine completarea obligatorie a unui chestionar benevol ("iesiti afara si completati chestionaru si dupaia intoarcetiva dupa diplome!", imi zice tanti colgate de la ghiseu, probabil avea o problema de vocabular si simtea o puternica sinonimie intre benevol si obligatoriu); umila adeverinta de master a ridicat alt gen de piedici, mai ales finananciare, in sensu' ca, am fost obligata sa platesc o taxa de stocare a actelor mele(diploma de bac, adeverinta de licenta), taxa care trece prin sanul postei romane, sub forma de verde mandat postal. deci merg la posta sa platesc taxa de saizeciron. dupa ce stam cu ioana jumate de ora la coada dupa 4 persoane, pentru ca tanti functi', cu look si privire de mircea radu in zile bune, si o suvita la fel de rebela nu se prea misca, si trebe so intrebe pe colega ei mai in virsta la fiecare mandat ce e de facut, ajung eu la rand si aflu ca am trecut prea multe date pe mandat, cum ar fi numele facultatii si sectia... il recompletez repede ca se inchidea secretariatu de la faculta, si am o "altercatie": mi se zice ca am scris batjocoritor, ca sunt obraznica, ca mi se taie masteratu daca nu stiu diferenta dintre ron si leu, toate de catre o alta tanti functi' mai in varsta, evident ripostez si ma duc la ghiseu unu sa fac plangere. tanti amabila imi da o coala de hartie din partea postei sa nu mai stric eu banii, noi plecam ca sami duc dovada platii si sami iau actele si so luam pe lili de la gara. dupa ce ajung acasa la fete demarez plangere/ reclamatia in scris (aflu pe drum spre gara de la raluca ce anume trebe scris si cum). ajung pe la saispe patruzeci si ceva in apropierea postei sa fac o copie ca se face in 2 exemplare, si cu greu reusesc sa predau plangerea. constat ca sau facut 14 plangerii in ziua respectiva, ceea ce imi da incredere ca nu mai inghitim cu capu' plecat orice comportament si atitudine fie ca e ea posta romana, sau alte chestii ale statului.
pe aceasta cale vreau sa mai mentionez ca va stau la dispozitie cu informatii in ceea ce priveste redactarea unei reclamatii. si cine stie data viitoare cand mergeti la posta poate imi vedeti chipul pe un panou cu restricted acces la posta romana:)
si mai am o nedumerire de final: de ce poarta vesta tricotata toate functionarele de la posta??
nu sunt un mare consumator de filme, dar uneori simpatizez cu cate unu'! duminica (ieri) am vizionat mult-asteptatul-laudatul-in-special-pentru-coloana-sonora-Juno. si m-a placut. subiectul e simplu, se gaseste de citit pe toate siturile de cinefili (pentru curiosii care inca nu l-au vazut sau nu vor sa-l vada!!). cel mai mult mi-a placut muzica, adica muzica fara film nu e mare lucru, e ok de ascultat la mp3, da nu are acelashi efect, in film insa era concluzia scenei derulate, "liezonul" catre scena urmatoare; mi-a placut cum era marcata trecerea anotimpurilor prin acel scris alb, si cum se auzea cand era sters; mi-a placut ca la faza cand plange juno, cam pe la mijlocul filmului, se auzea plansul ei si nu era nici o piesa; mi-a placut cadoul sub forma de tone de tic tac portocaliu (in ipostaza de singur viciu); mi-au placut personajele (cu exceptia mamei baiatului, care si ea nu era tare ne-simpatica); mi-a placut numele sorei vitrege.in primul rand imi placea ideea de blog, imi place sa citesc bloguri, cam asta si fac in pauzele de munca, deci nu prea des. de fapt imi place ideea de jurnal, am si tinut multa vreme jurnal. de fiecare data mi se pare amuzant sa recitesc postari mai vechi, scrieri/ chestii mai vechi.
sunt un om obisnuit, cu varsta de serial (24), care in prezent traieste 5 zile la timisoara, 1 jumate la arad, si jumate de zi pe drum intre arad si timisoara (adica 3 drumuri pe saptamana). merg la servici (la o firma, nu la o banca draga Irys), merg acasa, incerc sa ma apuc serios si constant de sofat, da nu prea reusesc, pentru ca ma streseaza traficul. e un blog scris pe fuga, intre doua traduceri, si alte cele de facut. cum bine zicea stefana, desi am contraziso sunt o "atasata de lucruri". (ieri mi s-a fisurat cana primita de la jeni, cea cu pisica, din care beau cafea, motiv imens de tristete, iar acum o saptamana mi sa defectat iremediabil laptopul meu, si am simtit un imens gol in suflet, da trebui sal schimb, poate ii vand organele interne, sa stiu ca va trai mai departe sub alta forma).
imi place sa ascult muzica, in general genul indie, care nu prea stiu cum sal descriu, gen mando diao, the streets, the strokes, cam formatii care incep cu "the"; imi plac culorile galben si verde, imi plac cerceii, lili, norishor, cei veseli colorati, desi ma imbrac stil profesoara!! am dileme existentiale, gen exista viata de dupa, vor veni alienii in vizita, sami tund breton in continuare, oare am puteri magice. nu ofer raspunsuri, ridic intrebari.
sunt foarte des plictisita si plictisitoare, dar uneori sunt foarte amuzanta zic unii. am niste prieteni care imi sunt foarte dragi, care sunt majoritatea in alte orase. noroc cu stefana care e in timisoara!! numi place la timisoara tocmai pentru ca duc o viata ne/ anti sociala, adica stau si ies aproape numa cu consortu (cuvant de imprumut choco).
mai demult imi placea sa citesc, acuma trec printro perioada in care nu prea am chef, nu prea dau peste carti prea bune. imi plac filmele, ma duc des la film, desi imi scot seriale de pe net. thank god ca au reinceput!!
ma streseaza inceputurile, si ma adaptez greu la nou, deci nu sunt omul viitorului, imi place alga care inveleste sushiul, numi plac ardeii sub nici o forma sau culoare, am o problema cu anumite mirosuri, imi plac activitatile casnice, gen pus haine la spalat cu mult balsam de rufe, dar nu calc niciodata hainele, in schimb am o supertehnica de pus hainele la uscat ca sa arate casicumarfifostcalcate. incerc sa fiu cat mai eco, nu iau pungi de la supermarket, am o colectie de plase din material textil, de curand mi-am cumparat din cica prima alimentara bio din romania, iaurt bio, si un ir/ balsam de buze (na jeni ce cuvant folosesc!!) care e chiar simpatic.
sunt genu vecina de vizavi, care cu siguranta va fi o mare tanti candva, care isi saluta intotdeauna vecini si plateste cheltuielile la timp. va suna ciudat "tanti natalia" dar ce pot sa fac?!
PS: ms Horia ca ma citesti, te scot la cafea! dami un numar de telefon!
idee de reclama pe ruta timisoara- arad: pe piesa aceasta a lui miss platnum modificat mercedes benz cu dacia logan.
azi dimineata in autobuz m-am induiosat cand am vazut un baietel (genu cu obraji rotunzi, pufosi, cu ochi mici si manute grasute) care avea bretelel ghiozdanului cusute. mi s-a parut un gest matern foarte frumos, desi se va rupe iremediabil ghiozdanul candva, si totusi, un gest care arata ca cineva ii poarta de grija, mai mult decat sa-i dea bani sa-si ia dulciuri si junkuri de la chioscul scolii (am lucrat la scoala un an stiu cum e!!!).
radu mi-a zis ieri ca ar vrea sa fie nemuritor ca sa vada evolutia pamantului. nu m-as fi gandit niciodata. senzational (cum ar zice dandiaconescuindirect!!)
nu stiu cum, da m-am lasat convinsa sa merg la filmul alieni impotriva predatori, o idiotenie americana, care nici macar horror nu mi s-a parut, ma rog nu am inteles cauza si efectul acestor creaturi, pierdere de vreme. mai bine christoffer boe, sau alti regizori.
mi-am cumparat niste jerseie (altii le-ar zice cardigane, da mie imi plac cuvintele astea cu iz local, gen ringhishpir..), asa de birou, sa par si eu mai serioasa.
mi s-a stricat laptopu, mai precis l-am scapat pe jos, cum s-ar zice cu fata in jos, si nu a patit mai nimic, da l-am dus la servis.
deseara e lansare suie paparude. de mult imi doresc un concert suie, a mai fost unul recent in arad dar am aflat o zi dupa.
azi am refuzat vehement bomboana mentolata oferita drept rest, si am cerut si mai vehement bani. sunt tare mandra de isprava asta, am sfidat sistemu!!!
imi plac orasele care au ciorbarii/ suparii pentru ca sunt o mare ciorbista/supista. imi mai plac chestiile simpatice imortalizate pe pereti publici.
in traducere foarte libera: "nu va mazgalim peretii, va zguduim fatadele". poate se gaseste alt cuvant in loc de zguduit, clatinat...
cultura ciorbeasca, supeasca. aveau niste sortimente supa de paine cu mirodenii de care n-am auzit pana acum.
"-haideti sa va dau un capucino sau o cutie de chibrituri, sa fie mai rotund! ca n-am sa va dau rest!", zice tanti vanzatoare cu o fata binevoitor-acra.
"-nu multumesc, as prefera bani!", la care tanti il sageteaza din priviri, "mai bine chibrituri atunci, daca n-aveti marunt."
faza tipic romaneasca, mi s-a intamplat de o mie de ori.. am de gand sa fac doua lucruri:
1. sa platesc numai in monede, ca sa aiba tantile de unde da rest altora
2. sa platesc in chibrituri, gume de mestecat, capucino, cafele 3 in unu
da oare chiar aveau palate mici regii suediei?
**You Belong in London***
A little old fashioned, and a little modern.
A little traditional, and a little bit punk rock.
A unique soul like you needs a city that offers everything.
No wonder you and London will get along so well.
Posts
