raftul nataliei

ieri am terminat de citit noul/ultimul harry potter. pe la orele serii odata cu parcurgerea ultimelor pagini m-a napadit o profunda tristete. indelung asteptatul, indeajuns comentatul si anticipatul ultim volum are un sfarsit! si acum ce urmeaza? ce vor face mii de fani? cineva imi spunea ca ar fi senzational ca autoarea sa mai scrie un volum in care personajele sa fie trecute de prima tinerete. nu stiu ce sa zic. cert este ca pentru mine farmecul cartii consta in faptul ca majoritatea personajelor erau adolescenti.
sunt multumita de carte, odata pentru ca am cumparat-o la un pret mai mic decat in romania, dar si pentru ca mi-au placut diefrite aspecte. mi-a placut "ascensiunea" lui ron, mi-a placut epilogul, care mi s-a parut extrem de amuzant, mi-a placut solutionarea diferitelor fire epice, daca le pot numi asa. unele erau anticipabile, sau ma rog, am sperat eu sa am dreptate, altele au fost surprinzatoare. am fost aproape de lacrimi la aflarea mortii unuia dintre personajele mele favorite, ca un adevarat harry potter-junkie.
trei zile am fost prinsa cu totul de mirajul cartii, si- ca in cazul altor cartii care mi-au placut foarte mult- mi-am dorit sa nu se mai termine...

multi m-au intrebat cum imi umblu zilele, ei bine: dimineata cand ma trezesc cu soarele in ochi, pe la orele 8 ale germaniei (doar pentru ca am draperie dar nu dispun de agatatoarele de plastic s-o pot prinde pe sina, pentru ca cineva se pare ca le-a subtilizat), incerc sa-mi inchipui ca nu e chiar atat de devreme, si ca as mai putea citi ceva daca tot m-am trezit mai devreme, si pornesc in cautarea cafelei care implica o procedura neobisnuita. adica, iau cana de cafea pe care o tin in camera impreuna cu lingurita cu tot, si ma deplasez in capatul celalalt al coridorului, unde este situata asa-zisa bucatarie (cel mai oribil amplasament caruia i se zice bucatarie). ajunsa acolo, mai spal cana o data, sa elimin eventualul praf depus, o umplu cu apa rece si o introduc in cuptorul cu microunde. dupa 2 minute (2 minute in care efincientizez timpul, mergand la baie si spalandu-ma pe dinti) adaug cafeaua instant, zahar si lapte, exact in aceasta ordine. apoi ma retrag la fel de finut cum am venit, de frica mülldienst-ului (serviciu la sortat si dus gunoiul), care impune distanta fata de bucatarie. intre timp mananc ceva, adica pun ceva intre traditionalel "painici", "chiflute" si se naste un sandvis. imi strang putin in camera, ca e mica si daca nu tin ordine se face si mai mica, imi aliniez pantofii, strang gunoiul din camera, si ma indrept din nou spre bucatarie pentru a arunca gunoiul, am devenit deja experta, plastic la plastic, hartie la hartie, ramasite la ramasite. cam aici intervine si dusul de dimineata, pentru ca au cam plecat toti in acest moment al zilei. aceasta este totodata ultima etapa a programului de dimieata, pentru ca imi strang lucrurile si ma indrept spre biblioteca. la biblioteca trebuie ocupat un dulapior pentru geanta si geaca, nu ai voie numa cu apa, penar si hartii. fiind multi studiosi, de multe ori n-am gasit dulapior gol si a trebuit sa astept. dupa ce mi-am lasat geanta ma indrept inspre "mensa" (cantina), etajul 1 bufetul de salate. am incercat sincer de 2 ori sa-mi iau ceva cald, ceva preparat german, de fiecare data m-am ales cu dureri de stomac, astfel incat am abandonat acest gand, savurand tot felu de salate cu sosuri, pe care ti le pui singur in farfurie (farfuria se cantareste, 50g=50 centi). dupa acest pranz copios ma indrept cu mare elan inspre biblioteca. stau in general pana la 7 jumate 8 desi e deschis pana la 9, da dupa 8 mai stau doar tocilarii, si eu nu ma numar printre ei. la orele serii pornesc inspre casa, mai intru la magazin daca imi mai trebuie ceva , si ma retrag in camera. deschid calculatoru, mai citesc ceva, eventual mai socializez in drum spre baie sau bucatarie (sunt ambele in cealalta parte a coridorului), si cam asa trece si seara. cu mici variatiuni pe aceeasi tema reiau programul si ziua urmatoare!

powered by umweltliebe in pastile efervescente dizolvate in apa chioara!!

Ieri, pentru prima oara de cand sunt aici, pot spune ca m-am simtit bine, in sensul ca am socializat cu oameni, am lasat timpul sa treaca in mod placut, fara a taia zile in agenda, sau a-mi nota diverse lucruri de facut, doar pentru a-mi umple timpul urmatoarelor zile. S-a organizat un gratarel de camin la care am participat cu carne de pui si voie buna. fiecare a adus cate ceva de mancare, mai mult pentru el, putinii din grup care erau nemti nu ofereau celorlalti din mancarea lor, astfel incat toata lumea, cu mici exceptii, manaca din mancarea proprie. cei mai darnici au fost insa niste camerunezi, marcel si eric, care vorbeau surprinzator de bine germana cu un accent simpatic francez. cu ocazica asta am aflat ca in camerun se vorbeste oficial engleza si franceza, dar acasa vorbesc un fel de limba a lor (de fapt exista vreo 200 de "limbi materne" ale lor), cei 2 camerunezi avand limbi materne diferite si vorbeau in franceza unul cu celalalt. foarte interesant! in rest lumea era destul de anosta: o nemtoaica, veronica, care avea o infatisare destul de balcanica, studenta la industrie alimentara, era posesoara gratarului pe care se prajeau gratarele, povestea cu mare entuziasm despre un super-cantar primit de ziua ei; pilar, o spanioloaica silfida, studenta la medicina, vorbea intr-o germana deosebita cu iz spaniol despre familia ei din barcelona; tim, organizatorul gratarului, student la ceva tehnic, un olandez de origine germana, ne-a explicat ca trebui sa spunem netherland si nu holland; thomas, care eu personal cred ca e de origine maghiara, dupa cum vorbea, despre care nu am ce sa adaug, pentru ca n-am retinut nimic din ce a zis; si inca niste alte personaje pasagere, carora nu le-am retinut numele si spusele. printre carnuri s-au purtat discutii despre studii doctorale, copii, obiceiurile diferitelor tarii, mancare, viitor ... "festinul" s-a stins pe la orele 11 ale germaniei, fiecare retragandu-se in vastele sale apartamente, majoritatea pentru a vorbi pe skype sau messenger, restul pentru a dormi, probabil.