cand nu pot sa adorm ma gandez ca patul meu este la etajul patru deasupra orasului timisoara. daca n-ar fi pereti as vedea domul, si catedrala, si luminile de pe strada take ionescu.
daca am avea pereti de sticla, sau din materiale transparente s-ar vedea toate paturile hidoase cu motive orientale si culori turbate, scamosate de la spalat, sau patinate de timp, pe care le-am cumparat candva sau pe care le-am primit cadou cu care ne acoperim ca "oricum nu ne vede nimeni"; sosetele aruncate pe jos "ca azi oricum nu vine nimeni in vizita"; toate canile nespalate pentru ca " mai sunt cateva curate in dulap pe care sa le folosesc"; toate gesturile pe care le facem pentru ca nu ne vede nimeni...
poate ca oamenii ar fi mai simpatici sau mult mai infricosatori prin prisma dezordinnii cotidiene din casa si din felul de a fi, sau poate ca nu.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Posts
