raftul nataliei

si am fost la belgrad.
la belgrad e frumos pentru oameni urbani ca si mine si pentru sarbi. barbatii sunt inalti si destul de frumosi, bruneti si au fete de luptatori, femeile sunt cam ca la noi, un segment reprezentativ sunt "pipiţele acadea". satele din jur arata cumva ca romania anilor '90, dar se construieste mult. nu au masini fiţoase ca noi, au tot felu de skode si lazi, multe dacia logane. pe pietonalu din zona centrala se asculta muzica house cu volumul la maxim, dar varstnicii nu schiteaza niciun gest. e colorat si gri, vechi si nou, modern si demodat in acelasi timp.
in belgrad cei care arata mai cosmopoliti nu vorbesc nicio limba decat a lor, dar dau indicatii (doar in sarba bineinteles), politia te opreste pentru ca nu esti sarb, dar amenda poti s-o alegi in functie de cati bani ai in buzunar, eu zic de fapt ca e un fel de taxa pe limba engleza.
P:"for this offense you must pay 2000 dinar"
R:"but i am really lost and i only have 1000"
P:"ok then i give an offense for no seatbelt, ok? it is only 1000 dinar"
(legenda: P: politist, R: Radu)

cam asa merge cu ei, deci e cam ca la noi, macar stia politistul engleza, avea un vocabular destul de vast, si ne-a indicat drumul dupa ce am primit amenda.
pe drum spre sarbi am ascultat romante (caini vagabonzi, sa nu uitam sa iubim trandafirii) iar pe drum incoace am ascultat cibelle si yann tiersen, asta pentru cei carora le spune ceva. si nu, nu am mancat plescavita, am mancat japonezisme.

sunt cam 150 de km din timisoara, musai trebuie mers cu un sal/fular/ceva la gat, multa rabdare si harti intr-o limba cunoscuta.