raftul nataliei

de cand am ajuns in germania, de aproximativ o luna deci, incerc sa-mi adun gandurile sa astern pe blog impresiile mele cu privire la natia germanica. e destul de greu pentru ca in general sunt niste chestii pasagere, la care ma gandesc fie cand merg pe jos, fie in autobuz, si pe care le uit usor. probabil cea mai puternica impresie mi-au lasat-o masinile de tuns iarba, pe care nu trece o zi sa nu le vezi active, tunzand un gazon oricum impecabil. in general curtile sunt pline de gradinari amatori, care-si ingrijesc cu acribie ghivecele de flori, sau alte sortimente ale florei autohtone, sau care tund aproape cu liniarul gardul viu din fata casei. pe locul doi, asa intr-un top al impresiilor, s-ar situa numarul mare al iubitorilor lui bahus. putine au fost zilele in care nu am intalnit un betiv. am fost de-a dreptul socata sa constat cat de multi sunt, si ii intalnesti peste tot, in autobuz, in alimentara, in fata universitatii chiar. un coleg de la camin zicea ca beau din cauza vremii proaste!! pentru a continua acest clasament, as mai dori sa enumar alte cateva aspecte pe care le-am remarcat in timpul sederii mele aici: germanii inca nu se impaca cu ideea ca sunt extrem de multi straini, exista inca o ura puternica fata de de toti cei care vorbesc alta limba, sau care vorbesc prost germana; vanzatorii sunt niste robotei, setati sa fie amabili, sa te intampine cu un salut mecanic-amabil, sati multumeasca in momentul in care le pui banii in palma, si sa-ti spuna la revedere cu un zambet studiat, deja cu privirea inspre urmatorul client; se vorbeste la fel de mult despre vreme ca in marea britanie, dat fiind faptul ca vremea este asemanatoare unui noiembrie de cluj, adica ploios, rece si mohorat.
poate ca toate trairile mele sunt oarecum influentate de faptul ca nu mi-a placut aici, poate ca doar in landul hessen e asa, cine stie? va invit sa ma contraziceti daca gresesc, sau sa ma aprobati, daca e cazul.