cronica unui pranz anuntat

de ceva vreme incoace se face ca merg destul de des sa mananc pranzul in oras. ar fi multe motive de enumerat (lene, e aproape de munci...). se face insa ca de fiecare data e o mica aventura. pentru ca merg de cateva ori pe saptamana, angajati imi sunt figuri destul de familiare, am si preferati (na!) si evident sunt unii care imi displac. am chiar o tactica de reperare a zonei de exercitiu a fiecarui chelner, adica intru si intai filez care unde serveste si dupa aceea ma gandesc unde sa ma asez.
mancarea a fost buna de fiecare data, atat ciorba cat si "felu' doi" si paharul de vin rosu, iar la desert servesc cafea, care pe langa faptul ca e foarte mica e foarte buna.

0 comentarii: