raftul nataliei

Asa arata bunatatea de tufa care devine apoi ceai.

jeni i challenge you sati faci lista de craciun dupa ce ia terminat cu bibliotecile!!

1. noul (ultimul) Harry Potter
2. Miss Platnum
3. Gogol Bordello
4. Parov Stelar
5. Everything is illuminated (desi e destul de vechi l-am descoperit in 2007)
6. California Dreamin'
7. Heroes serialu'
8. Jonathan Safran Foer si Nicole Krauss
9. o fotografa careia i-am uitat numele, a avut expozitie la Munchen in toamna
10. cartile lu' Jamie Oliver
11. tavita ce mi-am cumparat-o de curand, la care visam de mult
12. emisiunea eco a lu' Bucurenci
13. Mondenii
14. Peter Hoeg un autor inca netradus in Romania

De pe urbansyle...

Mie imi plac modele astea doua. sunt mai conservatoare!

(via Ioan T Morar)

Nu stiu altii cum sunt da mie imi place mai mult de porcusorul isteric decat de mistretul furios!!

"Mistretul furios isi cumpara o bicicleta si se plimba prin padure. Iepurasul, fugind pe langa el, ii tot striga: "O sa cazi! O sa cazi!". Mistretul, nervos: "N-o sa cad! N-o sa cad!". Pana la urma cade intr-o groapa. Iepurasul, vesel: "Vezi, ti-am zis eu ca o sa cazi!" Mistretul ii raspunde: "Parchez unde vreau, da!?"

deunazi am fost la un film absolut mediocru din toate punctele de vedere. "no reservations"! probabil ca radu ar zice - asta ca sa scuze filmu- ca asta era intentia regizorului, sa faca un film mediocru. doua lucruri bune a avut filmu insa:

1. era vorba despre bucatarii-sefi, asa ca s-a gatit

2. fetita din rolul principal, care a jucat si in little miss sunshine, a facut un rol foarte bun

concluzia filmului a fost o vizita la un hypermarket pentru a cumpara cele necesare pentru gatit, care s-a soldat, din nefericire destul de tragic, el "avand altceva mai bun de facut decat sa piarda vremea la cumparaturi", ea "suparandu-se ca n-a avut timp sa se uite pe toate rafturile din magazin".

in plictiseala-mi cotidiana am gasit o postare simpatica despre cel mai activ-inactiv personaj al momentului.... ELODIA... (cred ca va ajunge in curand She Who Must Not Be Named)

ieri am facut (prin radu) o imensa descoperire (care poate imi va schimba viata din nimic in ceva mai bun... vorba lu chirila): individu de la gogol bordello este ucraineanu "humble translator" din filmu "everything is illuminated". cine n-a vazut filmu musai sa-l vada. as putea sa umplu pagina cu citate din memorie. prima parte a filmului mi se pare senzationala. numa by the way asa, autorul cartii dupa care s-a facut filmu mi se pare genial, jonathan safran foer.
bun, dar sa revin la balkan sound. de ce imi place de fapt?(dincolo de faptul ca mi-am scris lucrarea de masterat despre imagini balcanice in literatura germana din romania) probabil ca visceral sunt fana a genului, asa ca apartenenta a spatiului geografic. pe urma ar mai fi soundul pe alocuri "colorat" si "greu". chiar ma gandesc acum la o asemanare intre mancarea traditionala romaneasca, o imbinare intre carbohidrati si proteine legate de un sos hipocaloric, stinse de diverse acreli sau mai rar acum iarna, salate. asta mancam, asta suntem, asta ascultam.
imi place miss platnum, imi place gogol bordello, imi plac zdob si zdub, imi place bregovic, evident!! e un soi de betie vesela in cuvinte dar mai ales corzi de instrumente.
imi place miss platnum! imi plac textele si vocea ei! am vazut-o saptamina asta la marutza. si pe langa muzica imi place la ea ca nu si-a pierdut sau refulat romanitatea!!
cu caracter informativ: nu mi se pare neaparat ca gogol bordello au intrat pe "axa" zdob si zdub. zdob si zdub au fost incet-incet "de-balcanizati", au adoptat tot mai mult stilul de rock romanesc daca exista asa ceva, in timp ce bordello fac referire la un spatiu balcanic mult mai mare, fostele state sovietice, chiar daca o parte din trupa e american, dupa cum am auzit!

nu cred ca exista multi oameni in romania care sa nu stie cine e captain planet. captain planet este ceea ce iese cand un african, un american, o domnisoara din urss, o asiatica si un latino-american isi unesc fortele. nimic neobisnuit pana aici, doar ca si captain planet la randul sau pare a fi american. de aici intrebarea: daca toate popoarele si-ar unii fortele ar iesi un american?
va recomand vizionarea vechilor episoade (care pe mine m-au facut sa inchid lumina din cand in cand, la sugestia planetarilor evident!!) veti descoperi mici amanunte (cum ar fi rochia mulata pe corp a gaiei, mama natura, care la multe faze pare ca aproape se cupleaza cu captain planet), si veti constata probabil cat de prost era realizat desenul animat care va atragea ca un magnet in fata televizorului.

powered by take polution down to zero

de cand am ajuns in germania, de aproximativ o luna deci, incerc sa-mi adun gandurile sa astern pe blog impresiile mele cu privire la natia germanica. e destul de greu pentru ca in general sunt niste chestii pasagere, la care ma gandesc fie cand merg pe jos, fie in autobuz, si pe care le uit usor. probabil cea mai puternica impresie mi-au lasat-o masinile de tuns iarba, pe care nu trece o zi sa nu le vezi active, tunzand un gazon oricum impecabil. in general curtile sunt pline de gradinari amatori, care-si ingrijesc cu acribie ghivecele de flori, sau alte sortimente ale florei autohtone, sau care tund aproape cu liniarul gardul viu din fata casei. pe locul doi, asa intr-un top al impresiilor, s-ar situa numarul mare al iubitorilor lui bahus. putine au fost zilele in care nu am intalnit un betiv. am fost de-a dreptul socata sa constat cat de multi sunt, si ii intalnesti peste tot, in autobuz, in alimentara, in fata universitatii chiar. un coleg de la camin zicea ca beau din cauza vremii proaste!! pentru a continua acest clasament, as mai dori sa enumar alte cateva aspecte pe care le-am remarcat in timpul sederii mele aici: germanii inca nu se impaca cu ideea ca sunt extrem de multi straini, exista inca o ura puternica fata de de toti cei care vorbesc alta limba, sau care vorbesc prost germana; vanzatorii sunt niste robotei, setati sa fie amabili, sa te intampine cu un salut mecanic-amabil, sati multumeasca in momentul in care le pui banii in palma, si sa-ti spuna la revedere cu un zambet studiat, deja cu privirea inspre urmatorul client; se vorbeste la fel de mult despre vreme ca in marea britanie, dat fiind faptul ca vremea este asemanatoare unui noiembrie de cluj, adica ploios, rece si mohorat.
poate ca toate trairile mele sunt oarecum influentate de faptul ca nu mi-a placut aici, poate ca doar in landul hessen e asa, cine stie? va invit sa ma contraziceti daca gresesc, sau sa ma aprobati, daca e cazul.

ieri am terminat de citit noul/ultimul harry potter. pe la orele serii odata cu parcurgerea ultimelor pagini m-a napadit o profunda tristete. indelung asteptatul, indeajuns comentatul si anticipatul ultim volum are un sfarsit! si acum ce urmeaza? ce vor face mii de fani? cineva imi spunea ca ar fi senzational ca autoarea sa mai scrie un volum in care personajele sa fie trecute de prima tinerete. nu stiu ce sa zic. cert este ca pentru mine farmecul cartii consta in faptul ca majoritatea personajelor erau adolescenti.
sunt multumita de carte, odata pentru ca am cumparat-o la un pret mai mic decat in romania, dar si pentru ca mi-au placut diefrite aspecte. mi-a placut "ascensiunea" lui ron, mi-a placut epilogul, care mi s-a parut extrem de amuzant, mi-a placut solutionarea diferitelor fire epice, daca le pot numi asa. unele erau anticipabile, sau ma rog, am sperat eu sa am dreptate, altele au fost surprinzatoare. am fost aproape de lacrimi la aflarea mortii unuia dintre personajele mele favorite, ca un adevarat harry potter-junkie.
trei zile am fost prinsa cu totul de mirajul cartii, si- ca in cazul altor cartii care mi-au placut foarte mult- mi-am dorit sa nu se mai termine...

multi m-au intrebat cum imi umblu zilele, ei bine: dimineata cand ma trezesc cu soarele in ochi, pe la orele 8 ale germaniei (doar pentru ca am draperie dar nu dispun de agatatoarele de plastic s-o pot prinde pe sina, pentru ca cineva se pare ca le-a subtilizat), incerc sa-mi inchipui ca nu e chiar atat de devreme, si ca as mai putea citi ceva daca tot m-am trezit mai devreme, si pornesc in cautarea cafelei care implica o procedura neobisnuita. adica, iau cana de cafea pe care o tin in camera impreuna cu lingurita cu tot, si ma deplasez in capatul celalalt al coridorului, unde este situata asa-zisa bucatarie (cel mai oribil amplasament caruia i se zice bucatarie). ajunsa acolo, mai spal cana o data, sa elimin eventualul praf depus, o umplu cu apa rece si o introduc in cuptorul cu microunde. dupa 2 minute (2 minute in care efincientizez timpul, mergand la baie si spalandu-ma pe dinti) adaug cafeaua instant, zahar si lapte, exact in aceasta ordine. apoi ma retrag la fel de finut cum am venit, de frica mülldienst-ului (serviciu la sortat si dus gunoiul), care impune distanta fata de bucatarie. intre timp mananc ceva, adica pun ceva intre traditionalel "painici", "chiflute" si se naste un sandvis. imi strang putin in camera, ca e mica si daca nu tin ordine se face si mai mica, imi aliniez pantofii, strang gunoiul din camera, si ma indrept din nou spre bucatarie pentru a arunca gunoiul, am devenit deja experta, plastic la plastic, hartie la hartie, ramasite la ramasite. cam aici intervine si dusul de dimineata, pentru ca au cam plecat toti in acest moment al zilei. aceasta este totodata ultima etapa a programului de dimieata, pentru ca imi strang lucrurile si ma indrept spre biblioteca. la biblioteca trebuie ocupat un dulapior pentru geanta si geaca, nu ai voie numa cu apa, penar si hartii. fiind multi studiosi, de multe ori n-am gasit dulapior gol si a trebuit sa astept. dupa ce mi-am lasat geanta ma indrept inspre "mensa" (cantina), etajul 1 bufetul de salate. am incercat sincer de 2 ori sa-mi iau ceva cald, ceva preparat german, de fiecare data m-am ales cu dureri de stomac, astfel incat am abandonat acest gand, savurand tot felu de salate cu sosuri, pe care ti le pui singur in farfurie (farfuria se cantareste, 50g=50 centi). dupa acest pranz copios ma indrept cu mare elan inspre biblioteca. stau in general pana la 7 jumate 8 desi e deschis pana la 9, da dupa 8 mai stau doar tocilarii, si eu nu ma numar printre ei. la orele serii pornesc inspre casa, mai intru la magazin daca imi mai trebuie ceva , si ma retrag in camera. deschid calculatoru, mai citesc ceva, eventual mai socializez in drum spre baie sau bucatarie (sunt ambele in cealalta parte a coridorului), si cam asa trece si seara. cu mici variatiuni pe aceeasi tema reiau programul si ziua urmatoare!

powered by umweltliebe in pastile efervescente dizolvate in apa chioara!!

Ieri, pentru prima oara de cand sunt aici, pot spune ca m-am simtit bine, in sensul ca am socializat cu oameni, am lasat timpul sa treaca in mod placut, fara a taia zile in agenda, sau a-mi nota diverse lucruri de facut, doar pentru a-mi umple timpul urmatoarelor zile. S-a organizat un gratarel de camin la care am participat cu carne de pui si voie buna. fiecare a adus cate ceva de mancare, mai mult pentru el, putinii din grup care erau nemti nu ofereau celorlalti din mancarea lor, astfel incat toata lumea, cu mici exceptii, manaca din mancarea proprie. cei mai darnici au fost insa niste camerunezi, marcel si eric, care vorbeau surprinzator de bine germana cu un accent simpatic francez. cu ocazica asta am aflat ca in camerun se vorbeste oficial engleza si franceza, dar acasa vorbesc un fel de limba a lor (de fapt exista vreo 200 de "limbi materne" ale lor), cei 2 camerunezi avand limbi materne diferite si vorbeau in franceza unul cu celalalt. foarte interesant! in rest lumea era destul de anosta: o nemtoaica, veronica, care avea o infatisare destul de balcanica, studenta la industrie alimentara, era posesoara gratarului pe care se prajeau gratarele, povestea cu mare entuziasm despre un super-cantar primit de ziua ei; pilar, o spanioloaica silfida, studenta la medicina, vorbea intr-o germana deosebita cu iz spaniol despre familia ei din barcelona; tim, organizatorul gratarului, student la ceva tehnic, un olandez de origine germana, ne-a explicat ca trebui sa spunem netherland si nu holland; thomas, care eu personal cred ca e de origine maghiara, dupa cum vorbea, despre care nu am ce sa adaug, pentru ca n-am retinut nimic din ce a zis; si inca niste alte personaje pasagere, carora nu le-am retinut numele si spusele. printre carnuri s-au purtat discutii despre studii doctorale, copii, obiceiurile diferitelor tarii, mancare, viitor ... "festinul" s-a stins pe la orele 11 ale germaniei, fiecare retragandu-se in vastele sale apartamente, majoritatea pentru a vorbi pe skype sau messenger, restul pentru a dormi, probabil.